Cu ce i-au ademenit candidaţii la Primăria Timişoara pe oamenii de afaceri

Cu ce i-au ademenit candidaţii la Primăria Timişoara pe oamenii de afaceri

4
DISTRIBUIȚI

Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş, astăzi, ora 15. Agitaţie mare, căci candidaţii la postul de primar al Timişoarei se pregătesc de o mare dezbatere al cărei scop este să-i convingă pe oamenii de afaceri să-i voteze.  Doar nouă din cei 15 sunt în sală. Claudiu Butuza – Alianţa Uniţi pentru Timişoara,  Florica Dragomir – Partidul Poporului Legea Cojocaru, Ioan Gârboni – singurul independent, Gheorghe Nodiţi – PDL , Adrian Orza – Uniunea pentru Timiş, Ion Răducanu – UNPR, Nicolae Robu – USL , Grigore Trif – PRM Timiş şi Rodica Vlad – Partidul Ecologist Român.  Moderatoare îi avertizează : „să fiţi la subiect şi să vă încadraţi în două minute la fiecare întrebare. Dacă expiră timpul, se taie microfonul, aşa e setat”, îi lămureşte.  Să da startul iar candidaţii se prezintă. Fiecare cu ce are mai bun, scurt, într-un minut, descriere tip CV rostit pe nerăsuflate.  Cu zece secunde înainte de exprirarea timpului se aude un clinchet suav, ca o eroare de Windows, care reapare pe toată durata confruntării ca semn de avertizare.

Viziunea asupra dezvoltării municipiului Timişoara, prima probă de foc.  „Nu am un speech pregătit.  Mesajele pe care le-am trimis la CCIAT. Sunt şi eu asociat în trei societăţi de top din judeţ. Propun ca la întrebare următoare să se înceapă din partea cealaltă”, zice Butuza.  „Îmi formulez ideea pe parcurs şi v-o transmit”, lămureşte Dragomir. Gârboni vrea  o poveste de succes. Planul, îl distribuie mai încolo timişorenilor.   „Dezvoltare pe domenii de activitate şi un centru de excelenţă”, opinează Nodiţi.  Orza spune, evident, că deja se face. Ar mai umbla puţin la comunicaţii şi la infrastructură, totuşi. Răducanu:  „vă propun o revoluţie administrativă”.  Robu vorbeşte atât de repede că lumea se uită chiorâş.  Se întelege că Timişoara stagnează, şi că… nemişcarea e paralizie. Trif se vrea concis şi spune : „manufacturarea produselor agricole, asta e calea”. Doamna Vlad, ar vrea pe lângă cele de mai sus şi multe spaţii verzi, „să fim în trend cu cerinţeţe UE”.

Întrebarea a doua. Formula de consultare cu mediul de afaceri timişorean. Patru opţiuni. Candidaţii se reamarcă prin divagaţii. În vreme ce Butuza expune, nişte susţinători ai USL sunt poftiţi afară.  „Reprezetanţii unui partid s-au plâns că sunt mai mult de cinci”, zice moderatoarea. Ies, pe rând, vreo 20 de tineri, cu tricori USL + Nicolae Robu. Şeful PNL Timiş râde cu poftă.  Toţi candidaţii văd consultarea ca pe un  lucru bun. Nodiţi e singurul care face notă discordanţă. „Presimt că dezbaterea asta se va transforma în clip electoral”.

Tema a treia.


Reducerea taxelor şi impozitelor, lucru promis de Ciuhandu şi abolit după alegeri, spune moderatoarea.  „Am chemat primarul în instanţă pentru inventarul domeniului public”, se laudă Butuza. Dragomir nu e pe fază. „Ă, ă, ă…” ar reduce dar nu ştie exact ce. Gârboni o taie scurt: „nu fac aşa ceva. Nu pot să promit asta, trebuie o evaluare”. Nodiţi, răspunde la întrebarea a patra. Moderatoarea îi repetă întrebarea.  Pedelistul se dezmeticeşte, se scuză şi vrea şi el o… analiză. Orza explică: „este eronat.  Nu are legătură cu realitatea, ţine de Codul Fiscal”. Răducanu ar taia şi el din  taxe, dar numai la firmele cu profit. Urmează Robu. „ Va trebui să devin primar ca să vedem cum facem”. Trif a rezolvă prin angajarea de economişti, în vreme de Rodica Vlad taie 30 %. Asta dacă se alege.  Între timp revin în sală susţinătorii USL, de data asta fără tricouri, şi păstoriţi cu gijă de liberalul Ionuţ Nasleu.

Ajutorul de minis, adică subvenţii, scutire de taxe şi alte facilităţi pentru firme este a patra chestiune pusă în discuţie.  Răspunsuri parcă trase la xerox. Trif care le-o taie cu zâmbetul pe buze. „La 23 la sută grad de îndatorare, vin vremuri grele pentru Timişoara”.  Vlad e şi mai tranşantă. „Nu se poate.  Fără subvenţii! Am crea un haos! ”. În sală oamenii stau cu braţele la piept, unii se foiesc, alţii citesc ziare, nimeni nu e impresionat.

A cincea temă de foc , stârpirea birocraţiei, şi reducerea timpului de acordare a autorizaţiilor de construcţie.  Butuza zice: “dacă dai şpagă , îţi merge dosarul!” Îl intrerupe moderatoarea: „fără atacuri la persoană!”. Gârboni a găsit sursa răului: „Jean Cojocari, secretarul Primăriei, trebuie schimbat”.  Oamenii de afaceri aplaudă.  Robu bagă tare şi spune că singurul fericit de schema din primărie e Gheorghe Falcă, primarul Aradului, care i-ar fi mărturisit că investitorii îl iau cu asalt, din cauza birocraţiei din Timişoara.

Ultima  întrebare , dacă se scade taxa de concesiune pentru terenul unde e amplasat CCIAT. O întrebare de mare interes pentru timişoreni. Asta pentru că acea taxă de 257.172 lei ar împiedica CCIAT-ul să dea bani pentru formarea personalului din diverse firme.   Butuza ar scădea taxa, iar banii ar veni din sumele irosite cu Poli. Cu o condiţie. „Să vină Orza consilier”. Nu de alta, dar ştie că nu poate face nimic din cauza lui Ciuhandu şi a lui nea Jean. Gârboni nu e de acord. Îi scuteşte de zece la sută, dar mai mult nu poate nici chiar dacă i s-au dat prăjituri şi cafea.  Robu nu pofteşte nici el să reducă suma, căci nu vrea să fie populist.. cu mediul de afaceri.

Urmează încă trei întrebări din public,trase la sorţi şi scrise atât de bine pe bileţel încât cuvintele nu se înţeleg. Politicienii promit şi răspund în doar un minut de persoană. Show-ul  mai ţine circa zece minute, lumea se ridică. Candidaţii  îşi strâng mâinile şi povestesc de complezenţă, trăgând care mai de care cu ochiul către uşă.

4 COMENTARII

  1. „Dezvoltare pe domenii de activitate şi un centru de excelenţă”;
    „o revoluţie administrativă”
    „nemişcarea e paralizie”
    „manufacturarea produselor agricole, asta e calea”
    „multe spaţii verzi”

    Minunat. Nu am aflat nimic.

    Nici unul din candidati nu spune aproape nimic. Nimeni nu dezvolta ceea ce are de spus, nimeni nu are curaj sa spuna ceva.
    Ar trebui sa nu piarda nicio ocazie sa faca acest lucru, cu lux de amanunte, „asta vreau sa fac, in locul x, banii vin de acolo atati lei si de dincolo ceilalti lei”, desene, fotomontaje…
    Cine sunt, unde m-am nascut, unde am copilarit, ce am facut in viata mea, ce stiu sa fac, eu sunt mai bun din acest motiv, celalalt greseste pentru ca uite ce spun cifrele si bunul simt, chestii din astea ar trebui sa spuna candidatii
    Nu toate o data.
    Astazi vorbim despre spatii verzi si spunem tot ce avem de gand sa facem in aceasta privinta.
    Maine vorbim despre caini sau cersetori.
    Poimaine vorbim despre politia locala sau despre fabrici si uzine sau despre poluare.

    A trecut o saptamana de cand a inceput campania electorala si eu, cetateanul obisnuit, care pune stampila pe numele unuia din acesti candidati nu am auzit decat banalitati, „gropile din trotuare, cersetorii, vom face Timisoara sa fie un nou Dubai, bla bla bla”. Nimic concret, nimic care sa departajeze un candidat de celalalt, toti spun acelasi lucru si nici unul nu spune nimic. Cand citesc ce scrie in ziare in legatura cu acest subiect adorm. Dupa ce ma trezesc sunt asa de nervos incat trebuie sa ma refulez in modul in care o fac in acest moment.

    Eu nu candidez la nici o functie, nu voi face acest lucru niciodata, asa cum am spus eu sunt un anonim care trebuie sa voteze, cetateanul din Circumvalatiunii, Calea Sagului, Girocului, Blascovici sau Ronat, dar asa un nimeni cum sunt am scris astazi pe contul meu de Facebook sau in comentariile la articolele din ziare mult mai multe lucruri concrete, lucruri care reprezinta strict parerea mea in legatura cu acest oras, decat au scris toti candidatii si partidele lor la un loc in ultimul an.
    Nu e normal asa ceva, ce dracu fac staff-urile de campanie, nu stiu sa-i sfatuiasca pe candidati ? Sau sunt si staff-urile formate din papagali care se lauda in CV ca stiu sa foloseasca copiatorul ?

    In alta ordine de idei, cred ca aceasta intalnire cu oamenii de afaceri a fost complet inutila. Oamenii astia de afaceri, cati au fost acolo ? 50 ? 100 ?
    Acesti oameni nu reprezinta pe nimeni, sunt cativa oameni care, chiar daca poate sunt potenti financiar, nu reprezinta decat tot atatea voturi si cateva interese punctuale.
    In nici un caz Florea Cioaca din Calea Sagului nu va asculta sfatul omului de afaceri (si nici al partidului) cand pune stampila pe un nume.
    In loc sa-si piarda timpul cu aceasta intalnire candidatii ar fi putut impreuna cu staff-urile de campanie sa scrie cate un text pe care sa-l publice intr-un mod oarecare.
    Sau, sa cum l-am sfatuit deja pe unul din candidati, sa-si ia cainele si sa se plimbe pe jos prin cartierele orasului. Ambele variante ar fi fost mult mai folositoare.
    In concluzie putem spune ca s-a pierdut inca o zi, zi pierduta atat pentru ei cat si pentru locuitorii care probabil, neavand alta alternativa, vor alege la intamplare.

    Spuneam mai sus ca eu sunt cetateanul care trebuie sa voteze. Am gresit, nu trebuie, oricum, daca tot nu stiu pe cine sa votez de ce sa mai pierd timpul ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.