Campanie PRESSALERT.RO FEMEI ÎN LUMEA BĂRBAȚILOR La cârma tramvaiului numit speranță

Campanie PRESSALERT.RO FEMEI ÎN LUMEA BĂRBAȚILOR La cârma tramvaiului numit speranță

1
DISTRIBUIȚI
IMG_6281
Cornelia Grigoraș spune că are o meserie grea, dar frumoasă. FOTO: ADRIAN PÎCLIȘAN

„Nu îmi aduc aminte ce îmi doream să devin când eram mică, dar vătmăniţă  nu mi-am dorit sub nicio formă”.  Nu a fost visul ei nici când a crescut, însă viața rareori ține cont de vise. Așa că, în 1996, s-a alăturat echipei RATT, iar astăzi Cornelia Grigoraş a numărat 17 ani de când practică o meserie de care majoritatea femeilor s-ar feri. Înainte de a urma cursurile de vatman, a lucrat într-o fabrică de ciorapi, „apoi am zis să îmi încerc norcol şi aici”. Vreme de şase luni a învăţat legislaţie şi a făcut ore de conducere, iar singura manevră care i-a dat bătăie de cap a fost schimbatul macazului. Dar cum nicio meserie cu răspundere nu e simplă, darămite una de bărbat atunci când e practicată de o femeie, amintirile Corneliei despre primele patru luni de lucru se rezumă la „plângeam zi de zi”. De la responsabilitatea de a conduce atâţia oameni, până la teama de a fi privită sau judecată pentru micile greşeli sau scăpări, toate i-au dat bătăi de cap.

Ca în armată

Nimic nu a fost însă suficient de greu încât să o facă să renunţe. Deşi să fii vatman nu e chiar floare la ureche.


O zi obişnuită începe la ora 3.00. „Atunci mă trezesc, mă îmbrac şi plec spre Dumbrăviţa la depou”.  Pe traseu nu iese decât pe la ora 6.00, „iar până atunci mai bem o cafea, mai povestim, mai fac curăţenie în cabină”. Munceşte şi sâmbăta şi duminica, uneori şapte ore, alteori nouă sau zece , lucrează cu drag şi de sărbători şi de Revelion, iar anul acesta va munci chiar şi de Ziua Femeii. Cornelia nu e măritată şi nici nu are copii, căci spune ea „aşa pot să îmi fac cel mai bine treaba”.

Evenimenimentele neplăcute nu au ocolit-o. „Mergeam odată pe linia 9 şi am rugat nişte călători să meargă cu uşa închisă, au legat-o cu sfoară şi o doamnă  m-a ameninţat şi cu bătaia, vă spun, am plâns de ciudă”.  Înjurăturile şi comentariile negative sunt la ordinea zilei, căci nu contează cum e vremea, cum sunt şinele, sau câte alte impedimente or mai fi – când tramvaiul întârzie, vatmanul e mereu de vină.

Dar Cornelia ştie asta şi nu mai pune la suflet. Căci nici momentele frumoase din meseria ei nu sunt puţine la număr. A primit flori de la un călător şi laude de la mulţi oameni care înţeleg că până şi să frânezi când trebuie poate salva vieţi.  Spune că nu se vede făcând altă meserie şi nici nu are hobby-uri pe care ar vrea să le transforme în sursă de venit. Însă la gândul că într-o zi nu va mai conduce tramvaie, Cornelia ne-a spus cu ochii strălucind a speranţă că „e un loc pentru fiecare în lumea asta”. Totuși, meseria asta, grea și frumoasă, a învățat-o să fie “mai răbdătoare şi mai puternică”, poate şi din cauză că vara muncește la 45 de grade. Nu vrea să schimbe lumea şi nu are pretenţii mari, dar înainte de a pleca de la întâlnirea cu noi, Cornelia ne-a spus că ar fi bune nişte tramvaie noi,  insfrastructură modernă, dar nicio schimbare nu va însemna destul „câtă vreme lumea nu va învăţa să fie mai civilizată”.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.