Campanie PRESSALERT.ro FEMEI ÎN LUMEA BĂRBAȚILOR Soldatul care se luptă cu moartea în munţii Afganistanului

Teama de moarte pluteşte la tot pasul pe frontul din Afganistan pentru că o nouă zi poate fi şi ultima. O singură mişcare greşită, o clipă de neatenţie, un mic detaliu neobservat poate face diferenţa între viaţă şi moarte. Zilnic, soldaţii români aflaţi în misiune în Afganistan trebuie să fie cu ochii în patru. Un glonţ sau o explozie provocată de dispozitive explozive improvizate ascunse în cele ami neaşteptate locuri şi viaţa militarilor răniţi stă în mâinile unui singur om: soldatul sanitar. Trebuie să învingă un duşman mai perfid şi mai neiertător decât insurgenţii- moartea. Pentru asta sergent majorul Corina Țopa a renunţat la ruj şi tocuri. Are 28 de ani şi a plecat alături de cei peste 600 de militari din Batalionul 2 Manevră „Scorpionii Galbeni” în Afganistan ca să le acorde primul ajutor în situaţia nefericită în care vor fi răniţi pe câmpul de luptă. Este una dintre cele 21 de femei care înfrumtă-n fiecare zi realitatea crudă a războiului fără tranşee dus în munţii Afganistanului.

Tânăra face parte din cele 21 românce care au plecat la începutul acestui an în teatrul de operaţii din Afganistan. Corina Țopa s-a născut pe 19 octombrie 1984 în judeţul Vaslui, iar copilăria şi-a petrecut-o „într-un colţ de rai”, la bunici, în satul Petricani din judeţul Botoşani. Modelul său în viaţă sunt părinţii, mama de profesie asistent medical şi tata inginer, care i-au acordat toată atenţia pentru a deveni un om cu caracter. „Sunt singură la părinţi, aşa că toată dragostea, afecţiunea şi atenţia de a deveni o persoană utilă societăţii a fost îndreptată asupra mea. Părinţii mei sunt oameni simpli, muncitori, dar pentru mine sunt universul meu şi resursa principală de sprijin atunci când îmi e greu în viaţă”, spune Corina.

Din dorinţa de a ajuta persoanele aflate în suferinţă, a urmat exemplul mamei şi a ales să meargă pe drumul Medicinei şi s-a înscris la cursurile unui colegiu de medicină umană.

În urmă cu cinci ani, Corina a dorit să înceapă o nouă viaţă şi a luat decizia de a se înrola în armată. Încă de mic copil visa că la un moment dat va participa la misiuni de război. Tânăra s-a decis să participe la examenul de admitere în cadrul armatei, iar după câteva luni de muncă asiduă, în decembrie 2009 era mândră că face parte din marea familie a M.Ap.N.-ului. „Am început să iau în serios acest domeniu când am luat contact direct cu oameni care lucrau în armată şi m-am hotărât să încerc. Nu a fost o perioadă şi o decizie uşor de luat, dar simt că mi-am descoperit vocaţia”, povesteşte femeia soldat.

Primele luni ca soldat nu au fost deloc uşoare pentru că nu ştia în ce lume a pătruns, deseori au încercat-o sentimente de curiozitate, nesiguranţă şi emoţie. Corina recunoaşte că la început colegii o priveau cu scepticism şi neîncredere. „A trebuit să muncesc mult şi cu multă seriozitate pentru a câştiga încrederea şi respectul colegilor şi pentru ca mai târziu să fiu primită aşa cum se cuvine în „familia” lor. Ca femeie in armată trebuie să muncesti mai mult pentru a câştiga dreptul de a te afla pe acelaşi loc cu bărbaţii”, a explicat Corina Țopa.

Tânăra este plecată pentru prima dată într-o misiune externă, principalele motive care au împins-o să facă acest pas fiind curiozitatea şi cariera militară. Nu s-a mulţumit cu întâmplările povestite de colegii săi care au mai fost plecaţi în teatre de operaţiuni, ci a dorit să trăiască pe pielea ei această experienţă a războiului. Pentru a-şi desfăşura activitatea cu brio şi pentru ca toţi soldaţii plecaţi în Afganistan să se întoarcă cu bine acasă, aceştia trebuie să se concentreze la maxim ca să nu facă un pas greşit. Cel mai mare minus îl reprezintă “dorul de familie şi de cei dragi pe care i-am lăsat în România cu ochii în lacrimi şi cu multe griji în suflet”.

Despre meseria de soldat, Corina spune că este frumoasă, dar foarte grea. “Experienţa cea mai frumoasă este atunci când poţi salva un om, sau să-i alini suferinţa, iar cea mai neplacută este să ştii că nu poţi face nimic pentru a-l ajuta. Sper să nu am parte de experienţe neplăcute şi să ne întoarcem cu toţii sănătoşi acasă”, ne spune soldatul. O zi obişnuită în teatrul de operaţiuni din Afganistan este bazată pe multă muncă, program de odihnă, masă, o glumă şi o cană mare de cafea, dar Corina spune că nu se plânge, “ştim pentru ce suntem aici, în viaţă totul se realizează cu muncă şi sacrificii”.