Campanie PRESSALERT.RO ÎNVINGĂTORII Povestea de dragoste care a bătut destinul

Campanie PRESSALERT.RO ÎNVINGĂTORII Povestea de dragoste care a bătut destinul

0
DISTRIBUIȚI
ei doi04
FOTO: ADRIAN PÎCLIȘAN

Cu cornuri şi covrigi  – aşa a început povestea de dragoste a Lenuței și a lui Edi. Cei doi formează un cuplu fericit de aproape zece ani, cunoscându-se pe vremea când Edi era un brutar priceput şi a cucerit-o cu preparatele sale gustoase. Ca în orice „love story”, privirile și zâmbetele au făcut toată treaba. De aproape un deceniu tinerii au visat la momentul de acum: să împartă un cămin. Spre deosebire de multe alte cupluri, care trebuie să înfrunte etapele grele ale obținerii unui împrumut la bancă, ei au fost nevoiți să treacă un prag mai abrupt: dizabilitățile intelectuale. Deși și-au petrecut copilăria în centre de plasament, Lenuţa şi Edi au învăţat să se descurce singuri şi de doi ani locuiesc împreună. Au format astfel familia pe care nu au avut-o niciodată.

Pe Lenuţa şi Edi i-am găsit într-o zi de miercuri la centrul Fundaţiei „Pentru Voi”, acolo unde asamblează capace pentru deodorante de cameră, cel puţin patru ore pe zi. Cu banii câştigaţi reuşesc să plătească cheltuielile pentru locuinţa protejată oferită de Fundaţie şi să trăiască decent. Spre deosebire de persoanele cu Sindrom Down sau autism, Lenuţa şi Edi nu s-au născut cu un retard mintal sever, astfel că nu au nevoie în permanenţă de cineva care să aibă grijă de ei. Dizabilitatea intelectuală de care suferă s-a accentuat şi mai mult în copilărie, mai ales că cei doi nu au avut parte de dragostea unei mame, ci doar de bătăile colegilor mai mari din centrele de plasament în care au locuit.

Lenuța

Lenuţa are 27 de ani, este foarte vorbăreaţă şi veselă mai tot timpul. A avut ghinionul de a se naşte într-o familie săracă din judeţul Constanţa, mai are patru surori, iar mama ei a decis că e mai bine să o dea pe fetiţă într-un centru de plasament. Nu-şi aduce aminte cum arată mama ei, şi spune că nici nu o interesează, mai ales că în anii copilăriei nu a căutat-o niciodată. Până la vârsta de 18 ani a locuit în mai multe centre pentru copii din ţară. Lenuţa povesteşte că cel mai greu a fost la Caransebeş, pentru că „am luat foarte multă bătaie de la colegele mai mari şi nimeni nu avea ce să le facă”. La vârsta de 18 ani, tânăra a fost nevoită să părăsească centrul de la Caransebeş şi aşa a ajuns la Săcălaz, la un centru pentru persoanele cu tulburări comportamentale al Fundaţiei „Pentru Voi”. Aici era deschisă şi o brutărie în care lucrau trei persoane cu dizabilităţi intelectuale, printre care şi Edi.

Edi

Edi are 29 de ani, este mai tăcut, iar povestea lui de viaţă este la fel de tristă ca cea a Lenuţei. La doar şapte ani, după ce părinţii lui s-au despărţit, băiatul a fost abandonat de mamă în Centrul de Plasament pentru Copiii cu Dizabilităţi Recaş. Mai are trei surori, dintre care două au avut aceeaşi soartă, pentru că familia nu a avut condiţii să le întreţină. După ce a împlinit 18 ani, Edi a fost sprijinit de Fundaţia „Pentru Voi”, singura din ţară care se ocupă cu persoanele cu retard mintal, iar în 2004, băiatul este angajat ca ajutor de brutar la Săcălaz.

15 martie 2004.


Este ziua pe care nu o vor uita niciodată, pentru că atunci s-au cunoscut, iar viața lor s-a schimbat pentru totdeauna. Lenuţa povesteşte că „a fost dragoste la prima vedere. Edi era cel mai frumos dintre băieţii de la centru, dar am aşteptat să facă el primul pas”. Atracţia a fost reciprocă, dar băiatul era prea ruşinos să-i spună fetei ce simte. Totuşi, şi-a arătat sentimentele indirect, aproape în fiecare zi o răsfăţa cu cornuri umplute cu gem, covrigi sau îi prepara cafeaua. După două săptămâni, Edi îşi ia inima în dinţi şi o invită pe Lenuţa la un suc în oraş şi tot în aceeaşi zi îi cere prietenia. „Mi-a cumpărat o sticlă de suc de portocale. Când mi-a cerut prietenia am spus «da», nu am stat pe gânduri”, îţi aminteşte tânăra cuprinsă de emoție.

Acasă

Au trecut aproape zece ani de la acel moment, însă dragostea dintre cei doi este la fel de puternică. În anul 2011, mai exact pe 21 octombrie, aşa cum ne informează Edi, relaţia lor trece la un alt nivel. Fundaţia „Pentru Voi” le oferă o locuinţă protejată formată dintr-o cameră, bucătărie şi baie. Primul „acasă” pentru Lenuța și Edi.

Cei zece ani petrecuţi împreună au fost plini de momente fericite. Edi este cel care îşi răsfaţă iubita, îi pregăteşte micul dejun şi cafeluţa şi nu trece nici măcar o singură zi ca cei doi să nu îşi spună „Te iubesc!”. „Ţin foarte mult la el, nu-l las deloc să plece de lângă mine”, ne povesteşte zâmbind Lenuţa, care ne mărturiseşte că Edi îi spune mereu „te iubesc foarte mult, te am în suflet” şi de cele mai multe ori, pe lângă cuvintele cu care se alintă, deseori o strigă „mamă”, pentru că aşa îi place lui. Mai mult, atunci când iau o pauză de la muncă, împart aceeaşi ţigară.

Tot în urmă cu doi ani, Edi a decis să facă pasul cel mare şi şi-a cerut iubita de soţie. „Era într-o seară de vară, m-am pus în genunchi şi am întrebat-o pe Lenuţa dacă vrea să fie soţia mea. Inel nu i-am dat, că nu am avut bani să îi cumpăr”, ne spune puţin întristat Edi. Lenuţa nu a stat pe gânduri şi i-a răspuns „direct, DA”. Tot lipsa banilor i-a determinat pe cei doi să nu poată să îşi oficieze relaţia. Edi speră că îşi va găsi un alt loc de muncă, la o firmă unde va descărca şi încărca marfă, şi va reuşi să strângă câţiva bani ca în cel mult un an Lenuţa să îi poarte numele.

Cristina Burlacu, psihologul care se ocupă de cele aproape 200 de persoane cu dizabilităţi intelectuale, beneficiare ale Fundaţiei „Pentru Voi” din Timişoara, ne-a spus că Lenuţa şi Edi se înţeleg foarte bine şi pentru că nu au un retard mintal sever reuşesc să se descurce singuri. „Un angajat al Fundaţiei îi verifică periodic, de trei ori pe săptămână, să vadă dacă îşi fac curăţenie, au mâncare, îi învaţă reţete noi de gătit. Edi este unul dintre cei mai buni angajaţi ai Fundaţiei, el este cel care verifică dacă capacele realizate de colegii lui sunt în regulă”, a mai adăugat Cristina Burlacu.

Cei doi muncesc împreună, iar timpul liber şi-l petrec tot împreună. Imediat după ce se termină programul de lucru, Lenuţa şi Edi merg acasă, îşi gătesc, „dormim, facem băiţă împreună şi seara ne uităm amândoi la filmul nostru preferat, «Inimă de ţigan»”, ne spune fata. Lenuţa şi Edi îşi doresc foarte mult un copil, însă le e frică să facă acest pas, mai ales că în urmă cu un an, tânăra a rămas însărcinată, dar a fost nevoită să facă avort pentru că bebeluşul s-ar fi născut cu handicap. Însă Lenuța și Edi nu fac parte dintre cei care renunță ușor. Ce dovadă mai puternică decât povestea lor de iubire?

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.