Dan Shomon a lucrat cu preşedintele SUA, Barack Obama, din ianuarie 1997 şi până în mai 2006, fiindu-i director politic şi şef de campanie senatorului de atunci. „Fără Dan Shomon, preşedintele Barack Obama nu ar fi fost astăzi preşedintele Barack Obama”, s-a spus despre acesta. Aflat la Timişoara, într-o vizită de afaceri, Shomon a acordat PRESSALERT.ro un interviu, în exclusivitate, în care dezvăluie cum era cel care a schimbat politica americană la începuturile carierei sale şi care este relaţia presă – politicieni în SUA.
– Cum vedeți acum România față de prima oară când ați fost aici?
– Am venit prima oara în România în 2008 şi am fost in total de 14 ori. Am vizitat toată ţara, iar în Tmisoara sunt pentru a doua oară. Am fost în partea de vest a ţării, am fost la Arad, Oradea, Cluj, Turda, Braşov. Am petrecut mult timp în Bucureşti, am fost la Constanta de trei ori. Doresc sa-i mulţumesc senatorului Ben Oni Ardelean. El ne-a convins pe mine şi pe senatorul Antonio Muñoz să venim aici, ca să dezvoltăm relaţiile economice. Unii dintre oamenii de afaceri cu care ne-am întâlnit ieri, m-au contactat deja pentru colaborări viitoare. Am un client care are o companie IT. Cred ca va fi interesat de o viitoare colaborare în Timişoara. A fost şi în India şi va fi interesat în principiu de subcontractări. Ce am observat eu aici – este o energie plină de speranţă şi optimism în rândul autorităţilor şi oamenilor de afaceri din această regiune. O energie foarte bună, la fel ca şi Obama în primul său an de mandat.
– Apropo de preşedintele SUA, s-a scris că dacă nu ar fie existat Dan Shomon „preşedintele Barack Obama nu ar fi fost astăzi preşedintele Barack Obama”. Pe de altă parte, într-un interviu acordat BBC aţi declarat că, iniţial, nu aţi vrut să lucraţi cu el. Ce s-a întâmplat?
– Lucram în Illinois când m-a sunat şeful meu să- mi ceara să îl ajutam pe Obama, să-i facem strategia, să lucram cu el numai pe legislaţie şi idei. Am spus că nu am timp pentru Obama. Am cinci senatori pentru care lucrez. Mă ocupam de presa, scriam discursuri, legislaţie. Ştiam de Obama că vrea să facă multe schimbări, repede. Este o persoana foarte muncitoare, o persoană agresivă, în sensul bun al cuvântului. Șeful mi- a spus ” nu e o alegere. Îl vei ajuta pe Obama, fie că ai timp sau nu”. Aşa a început relaţia mea profesională cu Obama. Primul contact cu el l-am avut în 1996, când a venit să lucreze pentru mine într-o campanie. Eu eram managerul campaniei. Şeful meu era preşedintele din Senat al Partidului Democrat, şi a zis, Obama, tu nu ai adversar. Tu trebuie să o ajuţi pe candidata lui Shaomon. A venit cu o echipă şi a făcut campanie din uşă-n uşă. Asta s-a întâmplat în septembrie-octombrie 1996 şi a devenit senator în ianuarie 1997.
– Cât de greu a fost să lucraţi cu el ca şi consultant?
– În primul rând avea un nume nepotrivit, Obama, urechi mari, era slabănog. Era ca un profesor. Vorbea într-un stil didactic, genul blaa…blaa…blaa….. I-am spus oprește-te. A învăţat rapid sa relaţioneze cu oamenii. Îmi face deosebita plăcere să revăd discursul lui din 2004. S-a întâmplat la Convenţia Democratica din 2004. A fost ca și cum ai lansat o rachetă pe orbită. Este ziua care i-a schimbat viitorul – cred că am primit 300 de telefoane, sms-uri, e-mailuri. A fost un boom. A fost un fenomen – dacă înainte aveam 40-50 de oameni la conferința de presă, au ajuns să fie și 500. A fost fenomenal.
– Cum ar fi fost America şi implicit restul lumii dacă Obama nu ar fi ajuns președinte al SUA?
– Da, buna intrebare! Ei bine, încercam (americanii, n.a.) să ne luptam cu toți, în mod special cu Orientul Mijlociu. Încercăm să fim izolaţionişti. Obama, pentru că este multirasial, totodată multicultural si multireligios, tatăl musulman, mama creştină, a putut trece peste, încercând să facă faţă şi să coopereze inclusiv cu Europa, să aducă puţin calm, fiindcă tensiunea se simţea pretutindeni. Când a venit în Europa, se adunau mulţi oameni. Îmi aduc aminte de ce a fost în Germania. A apreciat întotdeauna culturile diferite.
A trăit în Indonezia ca şi copil, a crescut într-o zona apropiata de Asia, negru fiind. În cartea sa scrie de faptul ca întotdeauna era diferit faţă de ceilalţi, aşa că apreciază culturile diferite. Colegul lui de camera în facultate era un pakistanez. Cred ca a adus mai mult calm la nivel internaţional. Acum este nebunie. Lucrurile care se întâmplă acum sunt mai mult pe plan economic. Tinerii de 20, 30 de ani nu găsesc, nu au locuri de muncă, cum este în Egipt.
– Relaţia cu presa este o parte importantă a imaginii unui politician. Îşi permite în SUA un politician să-i acuze pe jurnalişti că sunt „nemernici” pentru că nu sunt de acord cu ideile lui?
– Ca să vă faceți o imagine despre Obama – a fost primul negru care a fost editor al Revistei de Drept de la Harvard, un negru care a devenit un success în şi pentru comunitate. Obama obişnuia să spună că, în zonele sărace ale SUA, în Chicago de exemplu, dacă un copil negru are o carte în mână i se spune -” ce faci, vrei sa devii alb?”. Trebuia sa îndreptăm acea imagine, aşa că el a schimbat acea imagine. Când a intrat în politica, ceilalţi politicieni negri l-au respins, într-un fel, întrucât erau de mai mult timp acolo, luptându-se pentru drepturi, iar el trebuia să aştepte, să stea la rând. Am vrut sa-i creez o imagine că este diferit. Iubea presa? Nu! Au fost câţiva reporteri cu care s-a certat! Trebuie să ştiţi câteva lucruri despre Obama. Are conştiinţă, simţul vinei. Dacă se întâlneşte cu tine pe strada şi îi spui că ţi-ai pierdut banii, i-ar părea rău. În ceea ce priveşte presa, ei bine, când era în Senat, erau unii jurnalişti care nu-l plăceau și știa că nu-l plăceau. Dar niciodată nu a avut o problemă cu ei, pentru că are o mare stăpânire de sine. Nu şi-ar fi ieşit niciodată din fire. Este și asta un secret. În America, nu este în regulă să pui presiune pe presă. Nu merge. Libertatea presei este extreme de puternica. Aici, e diferit. Presa pare a fi mai orientată politic, ca mesaj, unii par mai liberali, mai… În America, oamenii cred în libertatea presei. De fapt, nu prea citesc presa. Undeva la 10% citesc ziarul, vă vine să credeti? 10%!
– Una dintre dezvăluirile presei legate de Barack Obama şi Dan Shomon a fost cea legată de scandalul Blackwell şi finanţarea campaniei electorale. Cum aţi reacţionat atunci?
– În politica americană se cheltuiesc sume mari de bani pentru documentarea despre adversarul politic. În campania lui Hillary Clinton au fost angajaţi oameni ce analizau şi investigau opoziţia, înmânând apoi dosarele. Unul din articole a apărut în L.A. Times, după o investigaţie ce a durat şase luni. Unii descoperă singuri. Eu personal cred în jurnaliştii care investighează, se documentează. Cred în jurnalismul de investigație. Oamenii au dreptul să ştie, să cunoască. Nu cred ca a avut vreun efect asupra alegerilor. Au fost multe poveşti în ceea ce-l priveste pe Obama, unele ce au ieşit la iveala, altele nu. Una din cele mai mare probleme cu care s-a confruntat a fost cea legata de pastoral Jeremiah Wright, un om deosebit de inteligent, un misionar. În America totul este o parabola, o pildă. Mesajul bisericii Afro-Americane este diferit. Povestea l-a întristat foarte tare pe Obama. Au fost multe articole care au făcut rău. Vorbeam de incidentul lui Băsescu cu copilul. Ei bine, în 2004, primul adversar politic îşi lovea soţia. Violenţă domestică, iar asta a însemnat sfârşitul. Bine-nţeles că a pierdut. A fost o investigaţie pe tema asta. Noi nu am făcut publice rezultatele, apăreau în actele de divorţ. Înainte cu doua zile de ziua alegerilor în care a candidat Bush, a ieşit la iveală ca a condus băut pe vremea când era tânar. S-a aflat prea târziu şi rezultatul votului nu a mai putut fi influenţat.
– România este considerată de SUA un aliat strategic în Irak, Afganistan, dar românii au nevoie încă de vize. Se va schimba lucrul acesta în următorul deceniu?
– SUA vede România drept un aliat foarte puternic din punct de vedere militar, dar mulţi americani nu ştiu prea multe despre România – Dracula, Nadia Comaneci. Trebuie creata o imagine de ansamblu. Am discutat cu ambasadorul de la Washington. România trebuie sa-şi contureze un profil. Părerea este mult mai bună decât în privinţa altor ţări. Camera de Comerţ a României urmează să-şi deschidă o filială în Chicago . Vor avea parte de tot sprijinul nostru. Asta va însemna şi informarea presei, a cetăţenilor cu privire la Romania. Vizele vor trebui să fie ridicate pentru că sunt un lucru benefic dezvoltării afacerilor. Ridicarea vizelor înseamnă bani pentru SUA. În Chicago avem o strânsă legatură cu românii din partea de vest a ţării. Unul dintre colegii mei e din Arad, altul din Timisoara. Trebuie sa construim afaceri şi să mergem acolo unde exista comunităţi de români. De exemplu, în Illinois unde comunitatea românească are o bună reputație acolo.
