Campania PRESSALERT.ro EROI FĂRĂ GLORIE Visul lui Andrei, băiatul „de aur” care...

Campania PRESSALERT.ro EROI FĂRĂ GLORIE Visul lui Andrei, băiatul „de aur” care respiră prin învăţătură

0
DISTRIBUIȚI

006_resize

„A absolvit clasa a VII-a cu media generală 9,88. În fiecare an şcolar a câştigat premii la concursuri judeţene şi naţionale de matematică: etape locale şi judeţene la olimpiada de matematică, concursurile „Cangurul matematic – întrebări glumeţe pentru minţi isteţe”, „Ai învins, continuă”, „Matematica, ştiinţă şi limbă universală”. Este caracterizarea extrem de onorantă pe care conducerea şcolii gimnaziale nr. 27 dn Timişoara i-o face lui Andrei Bogdan Căliman, acum elev în clasa a VIII-a a acestei şcoli. „Este un copil extrem de silitor, a participat la multe concursuri cu rezultate deosebite, este respectuos, ambiţios şi silitor, sunt cele mai importante cuvinte care pot caracteriza un copil”, adaugă şi diriginta sa, profesor de educaţie plastică Aurora Olariu.

Începutul a sunat bine

Andrei nu este însă doar învingător în cursa cunoașterii, ci și în lupta cu soarta, care nu a fost prea blândă cu familia lui. Părinţii săi, de loc din Moldova, s-au stabilit la Timişoara cu mai bine de 30 de ani în urmă. Au fost şi vremuri mai bune, când au reuşit să cumpere apartamentul de două camere în care locuiesc, chiar peste drum de şcoala la care învaţă Andrei. În timp şi cu multă muncă, şi-au aranjat o locuinţă cochetă şi confortabilă, chiar dacă, şi în acei ani, au avut de înfruntat situaţii critice. „S-a întâmplat să nu am bani când mi-a fost foarte greu”, povesteşte mama lui Andrei. „Îmi amintesc şi astăzi, copilul era mic, avea trei luni, şi a făcut otită. Atunci nu se dădeau medicamente gratuite, aveam nevoie de vreo 300.000 de lei să le cumpăr. Am avut noroc cu o vecină, care n-a stat pe gânduri şi m-a împrumutat imediat. Am găsit mai multă înţelegere la ea decât la unii din familia mea, care aveau atunci bani, dar nu mi-au dat”.

Greutăţile mari au început când Andrei se pregătea să înceapă clasa I. Eugenia Căliman şi-a descoperit o boală gravă, a fost silită să se opereze şi să se pensioneze. Tot atunci, când se afla la părinţii săi, în apropiere de Rădăuţi, a descoperit că Andrei este alergic. S-a întors la Timişoara, medicii nu i-au pus copilului un diagnostic clar, dar povestea s-a repetat în anul următor, când a ajuns cu el la spital la Rădăuţi, în comă.

I-a făcut apoi investigaţii medicale amănunţite, iar diagnosticul a fost acela de astm bronşic, o boală fără leac, pe care va trebui să o trateze toată viaţa. I se întâmplă să mai aibă senzaţii de sufocare, când e vânt, aerul prea poluat sau dacă se află în preajma unui fumător, aşa încât medicamentele trebuie să fie întotdeauna la îndemână. Cu trei ani în urmă, soţul ei a fost operat de coxartroză şi silit să poarte o proteză. Acum este paznic la o fostă întreprindere timişoreană privatizată şi pusă pe butuci, unde lucrează în schimburi, dar ia în mână doar vreo 585 de lei, pentru că nu i se plătesc niciun fel de sporuri pentru turele de noapte sau zilele de sâmbătă şi duminică. Pensia de boală a Eugeniei Căliman este de 580 de lei, iar în urmă cu doi ani şi-a reluat serviciul la o firmă electronică unde lucrase şi înainte.

Fiind pensionată de boală este angajată cu doar jumătate de normă. Munca nu este grea, dar şi banii sunt puţini, doar vreo 350 de lei pe lună. Banii pe care îi primeşte Andrei se limitează la alocaţia de 42 de lei şi la o bursă de 70 de lei, care îl împiedică să primească o bursă de merit pentru rezultatele foarte bune pe care le are la învăţătură. Pentru toate necazurile, familia a fost principalul sprijin. „Cand am fost operată, nu aveam voie să fac nimic, soţul meu şi Andrei, deşi era mic, făceau tot în casă”, mărturiseşte Eugenia Căliman. „Am şi un meningiom cerebral, iar medicamentele pe care trebuie să le iau mă costă peste 200 de lei pe lună, mama mea ne mai trimitea câte ceva, dar a murit acum un an, soacra mea are 87 de ani şi trebuie să o mai ajutăm şi noi acum. Am mai avut un sprijin în naşii noştri, în rest nu avem nici un ajutor, de nicăieri. M-aş muta la sat, e viaţa mai ieftină, dar distrug viitorul copilului”.

“Important nu este să câștige”

În ciuda acestor lucruri sau, cine știe, poate într-un fel datorită lor, băiatul a dat dovadă de o disciplină tot mai greu întâlnită la copiii de astăzi. În clasele primare, Andrei a avut doar calificativul „Foarte bine”. Părinţii l-au sprijinit cât le-a stat în putinţă. ”În general, îi cumpăr tot ceea ce are nevoie, şi unele concursuri la care participă se plătesc, dar viitorul lui este pe primul plan, al meu nu mai contează. Îi cumpăr toate cărţile de care are nevoie, culegeri peste culegeri, pentru copilul meu fac orice sacrificiu. Cum a trebuit să stau acasă după operaţie, am putut să mă ocup de el în primele clase, dar important este că am avut cu cine să lucrez. L-am încurajat să participe la concursuri, i-am spus că important nu este să câştige, ci să participe, e şi ăsta un fel de a da piept cu viaţa”, povesteşte femeia.

Lui Andrei îi place să înveţe, e foarte bun la matematică, unde are doar note de zece.


Cel mai mult i-a „stricat” media limba engleză, în rest, rar se întâmplă să ia câte un 9 la vreo materie. În anii trecuţi a participat la olimpiade de matematică, română şi biologie, iar recent, la un concurs naţional de matematică, „Lumina Math”, şi chiar la o olimpiadă de lingvistică, pentru care nu a făcut nicio pregătire.

“Mi-aș dori să am de toate”

Cel mai bun prieten al său este Ricky, o frumuseţe de papagal pe care l-a cumpărat din micile sale economii şi cu care îşi petrece o bună parte din timpul liber. „L-am luat cu doi ani în urmă, era pui atunci”, povesteşte copilul. „Şi l-a dorit foarte mult, se joacă împreună, Ricky îl şi pupă”, adaugă mama sa.

Cum nu prea are voie să facă sport din cauza problemelor de sănătate, se mai joacă şi cu copiii din bloc ori se uită la televizor, emisiunile preferate fiind desenele animate, documentarele sau comediile. A avut un calculator, pe care l-a primit în dar de la naşul său, dar cum nu era nou, a făcut un scurt-circuit în toată casa şi a trebuit să renunţe la el. E ceea ce şi-ar dori şi acum cel mai mult, un calculator sau un laptop nou, dar deocamdată părinţii nu-şi pot permite acest lux. „Când primim banii, prima grijă sunt reţetele de medicamente, apoi mâncarea şi cheltuielile de întreţinere. Deocamdată, e bine că avem vecini buni, la care poate apela atunci când e strict necesar”, mărturiseşte Eugenia Căliman, amărâtă că nu poate îndeplini dorinţa copilului.

Andrei îşi doreşte totuşi să urmeze liceul „Grigore Moisil”, la o clasă de matematică-informatică, eventual colegiul „C.D.Loga” sau Liceul Pedagogic „Carmen Sylva”. Învăţat de mic cu greutăţile, şi-ar dori să devină programator IT, pentru că „e o meserie frumoasă şi se câştigă bine. Mi-aş dori să am de toate. Voi pleca din ţară dacă aici nu se îndreaptă lucrurile”, recunoaşte, hotârăt, Andrei.

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.