În seara de 16 decembrie 1989, la Timișoara începea Revoluția. La început a fost o mână de oameni, apoi li s-au alăturat din ce în ce mai mulți. Erau tineri și fără frică. Regretatul poet Ion Monoran a oprit tramvaiele, în fața monumentului din Piața Maria, într-un gest devenit simbol al evenimentelor de acum aproape un sfert de secol. El a fost primul om care a strigat “Jos Ceaușescu!”. Seara, și peste noapte, protestatarii au început să fie arestați. Unii, membri ai comunității maghiare, erau acolo din ziua precedentă. Pe 15 decembrie, în fața casei parohiale a lui Laszlo Tokes, începuse o mișcare de protest a comunității maghiare împotriva deciziei de mutare a pastorului.
”Mono” – poetul care a oprit tramvaiele
Pe 16 decembrie 1989, alături de Daniel Zăgănescu şi alţi tineri timişoreni, a oprit tramvaiele în Piaţa Maria şi a direcţionat mulţimea de protestatari către sediul judeţan al PCR.
Acesta a fost gestul care a declanșat cu adevărat Revoluția română. După schimbarea regimului, a fost unul dintre cei care s-au implicat decisiv în apariţia ziarului Timişoara şi impunerea acestuia ca un exponent al idealurilor revoluţiei.
Dincolo de activitatea sa literară, Ion Monoran rămâne omul „care a oprit tramvaiele la revoluţie”, care a animat mulțimea în drum spre Comitetul Județenei de Partid. Avea 35 de ani la Revoluție. S-a stins peste trei ani. A lăsat în urmă o istorie de care nu putem decât să fim mândri. Născut pe 18 ianuarie 1953, în satul Petroman, Ion Monoran şi-a început „aventurile” cu fosta Securitate încă din timpul liceului. Adolescentul Monoran a încercat să fugă de comunism, și a trecut fraudulos frontiera. A fost prins, exmatriculat, trimis la muncă. A continuat însă să scrie, iar criticile oneste i-au fost favorabile. Nu a fost publicat însă deloc înainte de 1989.
Foto: ionmonoran.ro
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Respectand memoria acelor oameni si zile,ne respectam pe noi.Respectul nostru, Timisoara .
Noi datoram respect fata de familiile celor care-si plang mortii, ceea ce ar trebui sa inteleaga toti.
Am fost acolo… pina in ianuarie am stat pe baricade si acum imi pare rau ca mi-am riscat viata . primul care sa urcat pe tramvai a fost un fost student cam tzaca … pacat de toti care au pierit ptr. Revolutie … pentru cu totul alte IDEALURI .
Ion Monoran a fost un mare erou al Revolutiei nostre, gratie carei am inlaturat un dictator brutal si sangeros ca Ceausescu.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace,pe el si pe toti acei ce si-au dat viata pentru libertate.Dar dupa cum se vede viata noastra nu s-a imbunat cu mult,cred ca saracii martiri se invart in morminte vazand ce traim de 24 de ani si pana in prezent.
Pt.RaduB
La acel moment aveam doar 14 ani.Imi doream mult sa particip si eu alaturi de voi,sa-mi sacrific viata,daca e nevoie.Sa devin martir,alaturi de alti iubitori de libertate.Asa gindeam in urma cu citiva ani.
Acum…acum stau si ma gindesc ce pacat pt.bietii eroi,care s-au sacrificat pt…?Nu cred ca cei care azi fac jocurile ar fi agreati in totalitate de cei care s-au sacrificat pt.ca cineva,oricine altcineva in afara de Ceausescu,sa faca jocurile.
…Dar nu asa…
Pacat 🙁