TIMIŞOARA UITATĂ Istoria primului centru spiritual, financiar şi cultural al cetății

TIMIŞOARA UITATĂ Istoria primului centru spiritual, financiar şi cultural al cetății

0
DISTRIBUIȚI

biserica sfantu gheorghe

Viaţa timişorenilor se concentra, în urmă cu câteva sute de ani, în jurul principalelor pieţe ale oraşului. Vechea  cetate a Timişoarei avea trei pieţe principale, păstrate până astăzi. Actualele pieţe Sf. Gheorghe, Libertăţii şi Unirii erau, odinioară, legate de locurile de adunare a trupelor, în faţa a trei dintre porţile cetăţii. Cea mai veche dintre ele este piaţa Sf. Gheorghe, care a reprezentat primul centru al oraşului, situat pe cel mai înalt loc al acestuia. Despre existenţa pieţei s-au păstrat informaţii încă din secolul al XIV-lea, ea fiind centrul religios al oraşului.

Numele ei se leagă de vechea biserică medievală cu acelaşi nume, înghesuită între alte clădiri mai modeste, într-un spaţiu restrâns.  Precursoarea pieţei de astăzi s-a constituit în secolul al XVIII-lea tot în jurul bisericii, sub numele de Piaţa Iezuiţilor, şi avea o formă neregulată. Laturile ei se conformau noii trame stradale, dar orientarea bisericii pe diagonală   a dus la formarea a două piaţete triunghiulare, când actualul cartier Cetate a fost reconstruit în întregime de austrieci. Străzile s-au amenajat conform unui plan  rectangular, cu o nouă orientare, iar cea a noilor clădiri era, la rândul ei, diferită faţă de cele construite în epocile anterioare. Ulterior, piaţa a purtat diverse nume: Sct. Georges Platz, Szent György Tér, I.C. Brătianu sau Vasile Roaită în anii comunismului, în prezent revenindu-se la denumirea iniţială.  Deşi de mici dimensiuni, vechea piaţă a Timişoarei a suferit  multe modificări de la o epocă la alta, mai ales în comparaţie cu celelalte pieţe importante ale oraşului.

În 1739, în faţa bisericii „Sfântu Gheorghe” s-a construit o cişmea care făcea parte din primele sisteme de alimentare constantă cu apă potabilă a locuitorilor cetăţii. Mai târziu, în această piaţă s-a aflat  capătul de linie al tramvaiului cu cai, inaugurat în 1869. Ulterior s-a dat în folosinţă o a doua linie, care pornea din piaţa Sf. Gheorghe, ocolea Cetatea şi ajungea la gară prin cartierul Iosefin. La parterul clădirii baroce în care funcţiona Seminarul Teologic era amenajat magazinul „Maison Lechner” iar între anii 1845-1848 casa a găzduit şi prima facultate de drept şi de filosofie din Banat. În prezent, piaţa este dominată de cele două clădiri construite în secolul al XIX-lea cu destinaţia de sedii bancare.

La “Cerbul de aur”

Aflat la capătul pieţei Sfântu Gheorghe, peste drum de palatul episcopal romano-catolic şi de Bega Mică, „La cerbul de aur” a fost, în 1740, un han care a avut ulterior mai mulţi proprietari. La începutul secolului trecut, clădirea adăpostea un hotel, un restaurant şi o cafenea care erau considerate cele mai bune din oraş. Aici exista o centrală telefonică, în faţa localului se afla staţia de tramvai iar cele 50 de camere erau iluminate cu curent electric, astfel încât toate dotările şi excelenta poziţie îi asigurau vadul. Bucătăria restaurantului era faimoasă iar proprietarul localului, Lenz, se lăuda pretutindeni cu Jonathan, ajuns chelner şef, care lucra de o viaţă în restaurantul său, dar şi cu restul personalului, la fel de stilat. Localul avea o grădină de iarnă, o cafenea în care se adunau locuitorii de vază ai oraşului şi oaspeţii acestora pentru a purta discuţii de cea mai mare importanţă.


Hotelul s-a închis prin 1930, camerele au fost transformate în locuinţe iar restaurantul şi cafeneaua au funcţionat până după al doilea război mondial.  O parte a clădirii s-a dărâmat prin anii ’80 ai secolului trecut din cauza unei noi construcţii ridicate în spatele ei iar ceea ce s-a păstrat a ajuns în paragină.

Palatul Episcopiei romano-catolice

Clădirea aflată peste drum de fostul hotel „Cerbul de aur”, la intersecţia străzilor Proclamaţia de la Timişoara cu A. Pacha, a fost edificiul în care a funcţionat Oficiul superior al sării iar apoi a fost sediul provizoriu al episcopiei romano-catolice. Din anul 1780, când a fost donată de Maria Tereza episcopiei, a  devenit reşedinţă episcopală. Episcopia catolică a Cenadului, organizată în anul 1030 de călugărul benedictin de origine veneţiană Gerardo Sagredo, a fost reînfiinţată în 1738 iar sediul ei s-a mutat la Timişoara. Prinţul Metternich i-ar fi donat două tablouri sfinte, ale Fecioarei Maria şi Ioan Botezătorul, care au fost aşezate în capela palatului.

biserica sf. gheorghe

Primul palat bancar al oraşului

Clădirea din Piaţa Sf. Gheorghe nr. 1, unde s-a aflat până nu demult sediul BCR, a fost primul Palat Bancar din Timişoara, a cărui construcţie a început în1847 pe latura vestică a pieţei. Iniţial s-a dorit şi construirea unui hotel dar în timpul asediului revoluţionarilor paşoptişti asupra cetăţii, construcţia s-a prăbuşit, făcând două victime. Ulterior, s-a renunţat la construcţia hotelului. Remarcabilul edificiu a fost finalizat în 1855, când a devenit sediul primei Casse de Păstrare din oraş („Erste Temeswarer Sparkassa). Aceasta se înfiinţase în 1845 şi cum s-a dovedit a fi o afacere de succes,  firma şi-a propus construirea unui palat pentru oficiile sale dar şi pentru alte utilităţi publice şi apartamente de închiriat. Construit pe patru fronturi, el a fost ridicat pe locul  Societăţii de Casinou, de către arhitectul Karl May. Ataşate de parterul palatului au funcţionat, în două construcţii de lemn, o cafenea englezească şi o berărie „Pilsner” iar la parterul clădirii a fost amenajat un restaurant devenit celebru.  În sediul băncii au funcţionat, cu chirie, mai multe fundaţii şi asociaţii. Remarcabilă este repetarea, ca element decorativ, al stupului de albine – simbol bancar – care se regăseşte atât la partea de feronerie a porţilor cât şi la discretele turnuleţe ale corpurilor de pe colţ. Clădirea cu trei etaje a fost renovată de arhitectul Székely László la începutul secolului XX.

Palatul Szana

Impozantul edificiu în care astăzi se află sediul mai multor instituţii de cultură şi al filialei Uniunii Scriitorilor din Timişoara, precum şi cel al  Băncii Transilvania, aflată în Piaţa Sf. Gheorghe nr. 3, a fost construită în 1913, imediat după demolarea bisericii „Sfântu Gheorghe” şi a seminarului teologic, de Szana Sándor, unul din cei mai bogaţi oameni ai oraşului în anii respectivi. Demolarea bisericii a fost justificată de intenţia de a lărgi axa est-vest a cetăţii, impusă de circulaţia tot mai intensă dar şi de tendinţa de modernizare a oraşului, care a culminat cu defortificarea acestuia. Planurile imobilului au fost realizate de arhitectul timişorean Josef Kremmer junior. La parter şi la etajul întâi, unde se află un superbă sală de marmură, cu o arhitectură remarcabilă, funcţiona Banca „Timişoara”, iar la etajele superioare se aflau apartamente de închiriat, în primul rând pentru funcţionarii băncii. În anii interbelici, clădirea era cunoscută sub numele de Palatul Bănăţean. În prezent, ea se află într-o stare de degradare destul de avansată.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.