TIMIȘOARA UITATĂ Construcțiile militare ale vechii cetăți

TIMIȘOARA UITATĂ Construcțiile militare ale vechii cetăți

2
DISTRIBUIȚI

cazarma u

Cetatea Timişoarei şi întreg Banatul, transformat, după pacea de la Passarowitz, în provincie imperială a Casei de Habsburg, au depins nemijlocit în primele decenii de Consiliul Aulic de Război şi de Camera Curţii Vieneze. În respectivii ani s-au construit numeroase edificii cu caracter militar, cetatea Timişoarei fiind considerată, alături de cea a Belgradului, ca având un rol strategic de mare importanţă pentru apărarea Europei Centrale.

Cazarma ofiţerilor de stat major

O clădire veche de peste două secole şi jumătate, care este mărginită de patru străzi (L. Blaga, Bolyai János, C. Telbisz şi D. Cantemir) a fost special ridicată în cetate, aproape de cazarma Transilvaniei, pentru ofiţerii de stat major ai armatei imperiale încartiruiţi în cetatea Timişoarei şi pentru familiile acestora. Lucrările la masivul imobil în formă de patrulater au început în 1742, în stil baroc imperial şi, iniţial, aceasta a avut un singur etaj. Clădirea a fost terminată în anul următor, dar unele finisaje au mai fost făcute în 1752. Trei decenii mai târziu, când imobilul destinat ofiţerilor a devenit neîncăpător, i s-a mai adăugat un etaj, dar ornamentele baroce ale faţadei şi ale porţilor au dispărut, fiind înlocuite cu un stil clasicizant.

La fel ca cele mai multe clădiri din cetate, şi casa ofiţerilor a avut de suferit în timpul bombardamentelor din vara anului 1849, şi a fost necesară renovarea ei. Aceasta s-a făcut între anii 1850-1857, când faţada a fost refăcută în stil neoclasic iar două porţi au dispărut. În fosta clădire a ofiţerilor din garnizoana Timişoara a locuit şi tânărul inginer militar Bolyai János, absolvent al academiei militare vieneze, care, în 1823, fusese repartizat la Timişoara. Provenit dintr-o familie cu preocupări pentru matematică, el a continuat studiile în domeniu şi după absolvirea academiei şi, chiar în casa în care locuia la Timişoara, a pus bazele geometriei neeuclidiene, anunţându-l imediat pe tatăl său de descoprirea extraordinară pe care a făcut-o. Bolyai a locuit în acest imobil – nu se mai ştie în care apartament – trei ani, după care a plecat la Arad. În prezent, în imobil se află locuinţe.

Cazarma Ardeleană

Cazarma Ardeleană, numită şi Cazarma Transilvaniei, se găsea pe locul parcului din spatele magazinului Bega şi a hotelului Continental. În anii ’60, când pe terenul respectiv se preconiza construirea noului centru civic al oraşului, cazarma a fost aproape complet demolată. Impozanta construcţie, iniţial cazarmă de infanterie iar ulterior de artilerie, a fost construită de primul guvernator militar al Banatului, contele Florimund de Mercy, fiind concepută să formeze, spre sud-est, zidul principal al noii cetăţi, în timp ce extremitatea nord-estică a cazărmii a fost gândită în formă de bastion. În 1727 era construită doar partea centrală a acesteia şi a fost proiectat turnul, principalele lucrări fiind executate în următorii doi ani.

Clădirea, cu o formă neregulată, în zig-zag, avea o lungime de 483 metri, fiind cea mai lungă din Europa la vremea respectivă.


La capătul dinspre răsărit al acesteia se afla Poarta Ardeleană şi până în secolul al XVIII-lea, înainte de săparea noului curs al canalului Bega, portul cetăţii se afla în imensa curte a cazărmii. Aceasta avea spre Piaţa Sf. Gheorghe un imens turn de observaţie, care semăna cu o turlă de biserică. Din turnul care marca axa de simetrie a cazărmii, se putea vedea toată Timişoara, până dincolo de zidurile ei, iar paznicii care vegheau în vârful acestuia semnalau orice pericol extern.

Peste bolţile cazărmii erau amenajate locuinţe pe două caturi, în cazarmă putând fi încartiruite zece companii cu ofiţerii lor, fără statele majore şi minore. Încăperile boltite erau folosite de către infanterie ca grajduri, remize de căruţe sau pivniţe. O mare parte a încăperilor boltite erau utilizate ca închisoare pentru numeroşii arestaţi militari sau provinciali civili. O mică parte din fosta cazarmă care a scăpat de demolare a fost amenajată ca sală de spectacole a teatrului naţional.

Vechea casă a Generalatului

Nu departe de fosta cazarmă a Transilvaniei, peste drum de hotelul Continental, se afla vechiul generalat. Casa care există astăzi pe acel loc este impropriu numită „palatul contelui Mercy”, căci nu are nimic comun cu clădirea în care a locuit contele. Generalul comandant al Banatului între 1716-1734 a locuit în vechea clădire a generalatului, existentă pe acest amplasament în 1722. Pe planul din 1727 este deja reprezentat Generalatul Nou din Piaţa Libertăţii, unde probabil a locuit şi Mercy în ultimii ani petrecuţi în cetatea Timişoarei.

În anul 1734, clădirea era denumită „Generalatul interimar”, în 1752 „vechea casă a generalatului” iar pe planul din 1754 aici este indicat „Tribunalul provincial”. Era o clădire cu două caturi, dar spre bastionul Theresia şi zidul cetăţii avea numai parter. Aici au locuit, după războiul austro-turc din 1737-1739, persoane care aparţineau administraţiei provinciale: asesori judiciari, grefieri, un interpret (tălmaci) de judecătorie şi un administrator superior. Clădirea, deja dărăpănată în 1768, a fost demolată în 1779, exceptând latura de est, care a fost demolată după 1788.

Proiectul după care s-a construit clădirea actuală s-a numit „plan pentru construirea Casei Comitatului şi Închisorii” în 1804, dar în 1808 terenul încă apărea ca neconstruit. Imobilul, cu forma de plan pe care o are şi astăzi, este indicat pe planul oraşului abia în 1812 exact cu conturul actual, a fost construit pentru comitat şi închisoare şi nu are nimic în comun cu casa în care a locuit contele de Mercy.

Cazarma Vienei şi cazarma Ferdinand

Cazarma Vienei, cunoscută în prezent şi sub numele de “Cazarma U”, care se află între Piaţa Unirii şi Piaţa Mărăşti, a fost iniţial o construcţie cu două caturi, închisă pe toate laturile. În urma bombardamentelor din 1849, a fost reconstruită după un nou plan, în formă de U, cu deschidere spre nord, şi i s-a mai adăugat un etaj. În 1859 era cunoscută sub numele de „Franz Josef Kaserne”, iar în perioada interbelică a fost şcoală militară de artilerie, cu depozite militare. A fost cocesionată de primărie în repetate rânduri pentru a fi reabilitată, dar nici un investitor nu şi-a îndeplinit până acum obligaţiile contractuale. Peste drum de cazarma Vienei, pe actuala stradă Oituz, a fost construită, înainte de 1860, cazarma Ferdinand. Clădirea a aparţinut MapN până după 1989, iar în prezent este sediul facultăţii de arte.

Foto: banaterra.ro, cartofilie.ro

2 COMENTARII

  1. Sunt impresionat de articol deoarece la o vizita anterioara in Timisoara nu am regasit impozanta cladire a cazarmei Ardelene care pe vremea copilariei mele era folosita si drep grajduri pentru caii regimentului 6 artilerie grea. Eu am locuit cu parintii mei in acea cladire numita a ofiterilor de stat major Strada Lucian Blaga se numea Solderer Un vechi primar al Timisoarei , apoi Karl Marx.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.