Despre sărbătorile pe care românul le-a uitat

Despre sărbătorile pe care românul le-a uitat

2
DISTRIBUIȚI

loredana codrutPentru români, îmbuibarea culinară merge mână în mână cu sărbătorile. V-aţi prins, ne aflăm în Săptămâna Mare şi vreau să vă spun despre Paşti. Pe mine una, sărbătorile româneşti mă oripilează. Nu există an în care la TV să nu fie clasicele ştiri cu oameni care au ajuns la urgenţe din cauză că au mâncat sau băut prea mult. Unii dintre noi sunt tot pe vremea lui Ceauşescu şi când prind mâncare multă bagă fără discernământ ca nu cumva să audă clasicul „de ce nu ai luat până a fost”.

Drama nu se opreşte aici. Bietele neveste românce trebăluiesc zile întregi înainte, ba să gătească drob, fripturi şi ciorbe, ba să prepare te miri ce prăjituri, ba să mai frece şi geamuri sau podele pentru a face casa lună şi bec pentru musafirii curioşi.


Un adevărat proces epuizant, frustrant şi de neînţeles dacă stau să mă gândesc că, în restul anului, nu stăm chiar nemâncaţi sau cu geamurile murdare. Fiecare îşi cinsteşte tradiţiile aşa cum vrea, dar eu disperarea asta nu o înţeleg. Ce mă încurcă şi mai tare e mentalitatea că de sărbători stăm mai mult cu familia. Ne ducem pe la rude pe care nu le-am mai vizitat de ani buni, suntem veseli, dragăstoşi vreme de trei zile, după care revenim la vechile obiceiuri uităm să sunăm, să fim buni, să ajutăm şi mai ales să preţuim ceea ce e cu adevărat valoros.

Trăind diverse şi luând inevitabile şuturi de la viaţă sau de la mesagerii ei, oameni de nimic, în ultimii ani din viaţa mea am realizat că de fapt sărbătoare e în fiecare zi când îi ai pe cei dragi lângă tine. În fiecare zi când ești bun. Atunci când îţi faci un moft culinar, atunci când înveţi ceva nou, atunci când râzi, atunci când te bucuri, atunci când ai curajul să spui „nu” şi să pleci de lângă oameni răi, atunci când îţi urmezi un vis. Astea sunt sărbătorile care nu apar în niciun calendar, dar sunt adânc încrustate în inimile noastre. Şi poate nu ar fi rău să conştientizăm asta. Poate dacă deschidem ochii bine am fi mai puţin disperaţi în chinul de zi cu zi, aşteptând vacanţa de Crăciun sau pe cea de Paşti, aşa cum un deţinut aşteaptă zilele de vizită.

2 COMENTARII

  1. Viata e grea pt majoritatea,sintem multi si ne gasim cu greu locul …trebuie sa luptam din ce in ce mai mult pt a obtine ceva…..daca te apuci sa faci o afacere despre care tu sti ca o sa mearga dupa 2 saptamini descoperi ca mai sint inca 1000 care fac acelasi lucru ca si tine de ani multi……..asta e problema noastra nu e nimic sigur si atunci dupa sarbatori te intorci la ale tale,adica aceleasi probleme si zbateri pt a face ceva pt tine si familia ta

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.