Codurile roșii de inundații, după topirea zăpezilor sau la primele ploi de primăvară, intră, pentru mulți dintre noi, la categoria “no breaking news”. Ne bem cafeaua dimineața, aruncăm un ochi la știri și vedem reporterii în cizme de cauciuc care ne spun cum e cu apele, vedem câte un interior despuiat de orice urmă de intimitate, cu oalele, rufele, mobilele revărsate, într-o ciudată eviscerare, pe micile noastre ecrane. Și asta se repetă an de an. Se mai schimbă județul sau ministrul. Nu ne mai miră, nu ne mai indignează. Preocupați de ale noastre, avem aproape impresia că așa trebuie să fie. Poate acum vreo 100 de ani, însă nu în 2014.
Într-o mică pauză de reflecție ne-am da seama, în primul rând, că este cel puțin anormal ca sute de gospodării să cedeze atât de ușor în fața ploilor.
Stăpânii acestor curți sunt lăsați pradă intemperiilor, sunt uitați în negura înapoierii, înmărmuriți într-un timp incert, prinși într-o existență stearpă, cu o dinamică a vieții nu foarte diferită de cea a dobitoacelor pe care le cresc pe lângă casă.
Tind să cred că nimic nu e întâmplător totuși. Acești țărani sunt mai utili ca masă, decât ca indivizi. Le sunt folositori celor care-i cumpără, la fiecare alegeri, cu o găleată de plastic “brenduită”. Ființa boantă, săracă și în pungă, și cu duhul, nu va cere niciodată nimic. Și ce-și pot dori mai mult politicienii pe mâna cărora ajunge satul românesc? Fermele de voturi sunt profitabile, chiar dacă cei care le populează își suie vaca-n pod ca să treacă cu bine peste două zile de ploi. Drumuri, diguri, educație civică despre responsabilitatea asiguratorilor? Țăranii uitați printre ape nici măcar nu știu ce înseamnă aceste cuvinte. V-a revoltat “fă”-ul lui Ponta? Nu e rău, e dovada că încă nu suntem imuni la mârlănie. Dar să vă revolte și faptul că județul unde Dragnea scoală și morții este printre primii abonați la ajutoare sociale.
Dimineața, când vă beți cafeaua urmărind știrile, uitați-vă bine în ochii celor ținuți de băieții deștepți din marile orașe în temnița neștiinței. Veți afla, poate, de ce ies mereu alegerile “cum trebuie” și de ce România este încă o țară care vine la cină cu vecinele sale europene mai luminate încălțată cu opinci.
