TIMIȘOARA UITATĂ Fabric, cartierul breslelor și al meșteșugurilor (I). Prin ce transformări...

TIMIȘOARA UITATĂ Fabric, cartierul breslelor și al meșteșugurilor (I). Prin ce transformări au trecut, de-a lungul timpului, faimoasele Băi Neptun

0
DISTRIBUIȚI

bai neptun

Cartierul Fabric, delimitat de băile Neptun, gara de est, turbine şi fabrica de bere, este unul dintre cele trei cartiere istorice ale Timişoarei. Şi-a dobândit numele de la   numeroasele manufacturi, fabrici, ateliere meşteşugăreşti şi numeroasele bresle înfiinţate aici. Cei mai mulţi locuitori erau români şi sârbi iar mai târziu s-au stabilit în cartier germani şi alţi colonişti francezi, italieni şi spanioli, aduşi de administraţia imperială pentru a iniţia meşteşuguri precum cultivarea orezului, creşterea viermilor de mătase sau cultivarea viţei-de-vie. Peisajul etnic a fost completat ulterior de greci, armeni, evrei, maghiari sau cehi care s-au aşezat tot în Fabric. Era un cartier al păturii de mijloc, în care, la jumătatea secolului al XIX-lea, trăia mai bine de jumătate din populaţia oraşului. Dezvoltarea sa economică a fost în bună parte favorizată de numeroasele canale care străbăteau cartierul şi care au fost păstrate multă vreme pentru ca forţa apei să poată acţiona numeroasele mori şi mici întreprinderi industriale, facilitând totodată şi transportul mărfurilor pe apă.

baile neptunÎn urma defortificării oraşului, o mare parte de teren a devenit construibil, porţiunea canalului Bega din Fabric a fost regularizată iar braţele naturale ale râului, care aveau un traseu foarte neregulat,  au fost acoperite, astfel încât structura stradală a acestui cartier este mult mai puţin sistematizată în comparaţie cu cartierele Cetate şi Iosefin, aşa cum au fost reconstruite de austrieci. Unul dintre canale, care trecea prin faţa sinagogii, exista încă în anii în care s-au ridicat palatele în stil Secession. Acestea s-au construit la cumpăna veacurilor XIX-XX, pe terenul ce fusese o parte a esplanadei care înconjura cetatea şi care era supus interdicţiilor de construire din considerente militare. Rezervaţia arhitecturală din zonă care începe după podul Decebal este alcătuită din clădiri la care predomină stilul Secession şi este relativ bine conservată, deşi multe elemente de decor au fost distruse şi s-au pierdut.

Băile Neptun

După trecerea podului Decebal dinspre Cetate, începutul cartierului Fabric este marcat, pe partea stângă, de clădirea cunoscută sub numele de Băile Neptun, iar pe partea dreaptă de poarta de intrare în fostul parc Coronini. Cunoscută iniţial sub numele de „Băile Hungaria”, ea a fost construită între anii 1912-1914 şi poartă semnătura cunoscutului arhitect Székely László. Acesta fusese trimis de primărie în străinătate pentru a studia modul în care erau construite atât spitalele cât şi băile publice, pentru a ridica aşezăminte similare la Timişoara. Imobilul poartă amprenta stilului Secession vienez şi este pus în valoare de o perspectivă generoasă, atât dinspre Cetate cât şi de-a lungul canalului Bega. Faţada principală, orientată spre pod, e dominată de un amplu fronton delimitat de un decor de tranziţie de la eclectic la Secession, specific anilor 1900, sub forma unei ghirlande geometrizante, pe fronton fiind trecute şi iniţialele arhitectului, ferestrele aflate dedesubt sunt încadrate de pilaştri ionici cu capitele plate, în timp ce faţadele laterale sunt decorate cu semicoloane dorice, susţinute de console.


Imobilul a adăpostit o baie publică de mari dimensiuni şi un bazin de înot, înlocuind băile turceşti din Fabric.

bazin neptun 1915

Palatele de pe Andrássy út

După Băile Neptun, pe strada care duce în Piaţa Traian (actualul bulevard 3 august 1919), arhitectul Székely a proiectat, în 1911, pentru mama sa, un edificiu în stil geometric, cu influenţe ale Secession-ului vienez. Şirul de clădiri aflate preste drum de parc se continuă cu mai multe palate ridicate în primele două decenii ale secolului trecut. Palatul Karl Kunz a foPalatul Szekely verde pt mama sast construit între anii 1902-1903, în apropiere de palatul Josef Kunz, ridicat anterior de un alt membru al familiei. Se presupune că a fost proiectat de arhitectul Fodor Gábor, datorită asemănărilor cu clădirile pe care acesta le-a ridicat, în aceeaşi perioadă, în Piaţa Mocioni. Se remarca prin colţul rotunjit şi ornamentaţia bogată de la primul etaj, dispărută în bună parte. Au dispărut şi statuile care reprezentau femei în mărime naturală, precum şi leul de pe frontonul clădirii, şi decoraţiunile florale din jurul balconului. În holul de la intrare şi casa scărilor, bogat decorate, se mai păstrează pardoseala din plăci cu motive geometrice, feroneria balustradei şi ferestrele cu sticlă colorată.

Stil Seccesion

Palatul Heymann, aflat la numărul 5, a fost construit între anii 1900-1901 pe una din parcelele apărute pe terenul fostului depozit de lemne plutărite pe Bega, „Holzstadtl” şi a fost, de asemenea, una din primele construcţii în stilul Secession, pe cale să se impună la acea vreme în arhitectura oraşului. O particularitate a decorului constă în abundenţa acestuia la cel de-al doilea etaj al clădirii, de obicei acesta fiind mai pronunţat la etajul întâi. La acest imobil, decorul primului etaj este mai simplu, constând în linii paralele inspirate din Secession-ul vienez, în timp ce la etajul superior apar reprezentări antropomorfe, alegorii feminine înaripate, încadrate de motive florale caracteristice primei etape a arhitecturii Secession din Timişoara.

Muza de la nr 5 -Sgallery25Următorul edificiu, palatul Anheuer, a fost ridicat în aceeaşi ani şi se remarcă prin stilul neobaroc, care caracterizase deceniile anterioare şi era predominant încă la acea vreme în arhitectura timişoreană. Se presupune că arhitectul clădirii ar fi fost Eugen Klein, pe care primarul Josef Geml îl nominaliza ca având un rol important în proiectarea construcţiilor din zonă. Detaliile ornamentale ale celor două palate au, pe lângă asemănări, şi unele deosebiri care definesc cele două stiluri. Actuala clădire de la numărul 9 a fost construită în 1899 în apropierea unui braţ al Begăi şi a aparţinut lui Miksa Steiner, proprietarul unei mici fabrici de cărbune de oase şi alte semi-chimicale de pe Calea Buziaşului. Din profitul obţinut a construit acest imobil şi palatul din colţul sud-vestic al Pieţei Unirii, cu apartamente de închiriat, unde a funcţionat şi banca de scont. Palatul are aceeaşi ornamentaţie bogată în stilul Secession de la cumpăna veacurilor trecute dar şi decoruri unice care marchează traveea cu intrarea principală. În volumul frontonului se pot vedea prova şi pupa unei corăbii, decorul fiind ales probabil tocmai pentru că imobilul se afla în vecinătatea cursului de apă. Remarcabil este şi turnul aflat în colţul clădirii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.