În cartierul Iosefin s-au ridicat la începutul secolului XX mai multe palate de o remarcabilă valoare arhitecturală, acestea alternând cu clădiri cu un singur etaj sau doar cu parter dar cu faţade decorate după moda epocii.
Palatul Apelor
Una dintre clădirile valoroase aflate în Iosefin, imediat după podul Traian, este fostul palat al societăţii de hidroameliorări Timiş-Bega, cunoscut astăzi sub numele de Palatul Apelor. Acesta a fost ridicat între anii 1900-1902 de Karl Hart după planurile celebrului arhitect budapestan Leopold Baumhorn., după ce râul Bega a devenit navigabil. Clădirea, care avea iniţial un etaj, a fost înălţată ulterior de către Artur Tunner, devenind mai impozantă dar păstrându-şi în acelaşi timp armonia arhitecturală, cu elemente de Renaştere vieneză. Un efect deosebit este creat de acoperişul supraînălţat al părţii centrale a edificiului şi de coloanele duble de pe faţadă, care scot în evidenţă frontoanele. Decorul este extrem de bogat, remarcându-se reprezentările de peşti şi alte figuri stilizate inspirate de mediul acvatic, sugestive pentru destinaţia clădirii, sau figurile antropomorfe. Toate aceste detalii au făcut ca edificiul să rămână una dintre cele mai frumoase realizări arhitecturale ale oraşului de la începutul secolului trecut. În prezent, clădirea este sediul regionalei C.F.R..
Cazinoul din Iosefin
Tot pe actualul bulevard 16 Decembrie 1989 (fost Hunyadi út), la intersecţia cu strada Miron Costin, se afla Cazinoul din Iosefin, construit în 1903 după proiectul arhitectului budapestan Emil Töry. Deasupra intrării, la intersecţia străzilor, se afla un balcon, cele două etaje erau despărţite printr-un brâu iar acoperişul se remarcă prin frontonul triunghiular aflat deasupra acestuia. La parter şi într-o bună parte a primului etaj funcţiona, pe vremuri, un cazino a cărui denumire oficială era „Délvideki Kasino” şi care a introdus pentru prima dată la Timişoara moda „five o’clock”-ului, după obiceiul britanic. Acesta fusese preluat de contele Szécheny István, care a înfiinţat, în 1827, un cazino la Budapesta. Bucurându-se de succes, a servit ca model în restul Ungariei, unde s-au înfiinţat astfel de cluburi. Era un loc select, un club al oamenilor înstăriţi în care aveau acces doar membrii acestuia, comercianţi sau funcţionari cu un anumit standard care, după slujbă, veneau aici să-şi bea ceaiul. Ţinuta membrilor clubului – costum cu cravată sau papillon – era obligatorie. În sala interioară se aflau atât mese de joc cât şi locri amenajate pentru întâlniri literare. Membrii clubului se întâlneau să citească ziare, să studieze în bibliotecă, să joace cărţi, îşi dădeau întâlniri, ascultau muzică în sala de concerte a cazinoului (actuala sală Lira). În perioada interbelică, aici funcţiona casa de modă „”White-House” iar după cel de-al doilea război a devenit casa de cultură a municipiului. În curte fusese amenajat un teatru de vară, transformat apoi în cinematograf, dar nici acesta nu mai există astăzi.
Restaurantul de lux „Elite”
În Piaţa Mocioni, la intersecţia bulevardelor 16 Decembrie 1989 şi Carol I, se înalţă o clădire maiestuoasă, cu trei frontoane masive, în stilul istoricist eclectic al Timişoarei, care a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea de primăria oraşului. În cele două etaje au fost amenajate apartamente de închiriat, spaţioase, frumos finisate, cu o curte interioară mare şi o scară monumentală. Clădirea a devenit însă celebră datorită cafenelei elegante, restaurantului de lux „Elite” şi grădinii de vară unde se servea celebra bere „Pilsner” şi unde se întâlnea lumea selectă a oraşului pentru a sta la o şuetă. Localul s-a degradat în anii comunismului, când a fost rebotezat cu numele de „Sinaia” şi şi-a pierdut renumele de odinioară.
Casa de Economii
La intersecţia bulevardului Carol I cu strada Ion Ghica, celebrul arhitect Martin Gemeinhardt a construit, în 1906, Casa de Economii.
Este o clădire în stil Secession floral Gemeinhardt, cu faţada decorată cu motive vegetale şi figurative specifice atât epocii cât şi arhitectului care a conceput-o. Nu lipsesc nici decorurile cu motivul stilizat al stupului de albine, caracteristic instituţiilor bancare.
Palatul Băncii de Economii
Fostul palat al Băncii de Economii – filiala Iosefin, care fusese înfiinţată în 1880, se afla la intersecţia bulevardelor Carol I şi Dragalina. Planul acestei clădiri monumentale, cu două etaje, i-a aparţinut arhitectului Eduard Reiter şi este un exemplu de arhitectură Secession. Clădirea, cunoscută şi sub numele de „casa cu turn”, se remarcă prin aceleaşi elemente decorative caracteristice epocii, prezent fiind şi stupul de albine, emblemă a băncilor. La parterul clădirii s-au aflat mai multe magazine renumite pentru eleganţa lor în epocă.
Cea mai mare piaţă
După piaţa Scudier (ulterior piaţa Iosefin), care fusese cea mai mare piaţă din oraş, la intersecţia bulevardelor Carol I cu Iuliu Maniu, s-a ridicat, pe partea stângă, palatul Albert Schott, prima clădire cu trei etaje din cartier. Alături, pe colţul străzii, s-a construit casa Albert Hain, cu o arhitectură neobarocă, al cărei proprietar şi-a deschis la parter o farmacie, iar pe partea opusă, palatul Piszika Sándor, tot o clădire reprezentativă pentru stilul Secession, care impresionează prin frumuseţea şi bogăţia decoraţiilor.
Palatul Ancora
Un edificiu reprezentativ pentru intensa activitate comercială desfăşurată pe canalul Bega este palatul Ancora, al cărui proprietar a fost Aladár Kudelich. Ridicat pe malul stâng al Begăi, la intersecţia cu bulevardul Dragalina, acesta se remarcă prin decoraţia neogotică şi turnul de inspiraţie medievală aflat deasupra colţului clădirii, pe care este montat o ancoră, ca simbol al comerţului intens desfăşurat pe canalul navigabil.
Hotelurile din Iosefin
Tot la intersecţia cu bulevardul Dragalina, vizavi de palatul Ancora, se afla hotelul Royal, cunoscut şi sub numele de palatul Karl Weisz, iar pe celălalt mal al canalului, arhitectul Martin Gemeinhardt a construit, în anii 1911-1912, palatul care-i poartă numele. În acest edificiu, al cărei proprietar era cunoscutul şi apreciatul arhitect, a funcţionat hotelul Splendid. Ca urmare a activităţilor comerciale tot mai intense ale oraşului, mai multe hoteluri au fost construite şi în zona gării, aflate tot în Iosefin. Vizavi de aceasta se afla hotelul Coroana de oţel, care a fost bombardat în timpul războiului, şi tot în preajma gării se afla hotelul şi restaurantul La Coroana, Leul de Aur, a cărui cafenea era socotită cea mai frumoasă din Iosefin, sau Steaua de Aur, care era cel mai îndrăgit.
Gara oraşului
Primul edificiu al gării a fost construit în 1857, când a fost inaugurată calea ferată Szeged-Jimbolia-Timişoara. Clădirea, căreia i s-au adus unele modificări ulterioare, adăposteşte astăzi magazia de mărfuri. La sfârşitul secolului al XIX-lea, ca urmare a extinderii traficului feroviar, s-a ridicat o clădire mai mare, în stil neoclasic, foarte asemănătoare cu actuala gară din Arad, care se remarca prin frumuseţea şi eleganţa ei. Iniţial aceasta s-a numit Gara din Iosefin iar după Marea Unire până după al doilea război mondial, a purtat numele „Domniţa Elena”. Clădirea gării a fost bombardată de aviaţia anglo-americană în vara anului 1944 şi în anii ’70 a fost construită, după un proiect neinspirat, actuala gară, în prezent un adevărat focar de mizerie şi infecţie.
