TIMIȘOARA UITATĂ Fabric, cartierul breslelor și al meșteșugurilor (IV) Cum au apărut...

TIMIȘOARA UITATĂ Fabric, cartierul breslelor și al meșteșugurilor (IV) Cum au apărut farmacia Kovacs, „gara mică” și „șase case”

4
DISTRIBUIȚI

farmacia kovacs panoramio

Pe actuala stradă Ştefan cel Mare (Fabrikhoffgasse, Gyárudvar utcza), care leagă Piaţa Traian de fabrica de bere, se aflau clădiri mai mari sau mai mici, unele din zidărie, altele din împletitură de nuiele şi lut, iar în direcţia opusă, spre actuala Piaţă Badea Cârţan (fostă Heu Platz, Széna tér, Piaţa de Fân), era strada principală a Fabricului, Hauptgasse (astăzi strada Dacilor), cu case nu prea mari, care aveau magazine la parter şi care astăzi se află într-o avansată stare de degradare. Era o stradă cu specific comercial şi meşteşugăresc, păstrat până astăzi, unde se produceau obiecte din cele mai felurite, care se vindeau din magazine sau direct din atelier.

Printre cele mai cunoscute erau parfumeria Ludovic Kertész, un depozit de chimicale şi vopsele, magazinul de textile Victor Wagner, farmacia lui Aladár Kovács sau sticlăria „J. Adler şi Fiul”. Localurile, cafenelele, berăriile şi hotelurile se aflau, şi ele, la mare căutare, tocmai datorită specificului cartierului şi prosperităţii acestuia, care atrăgea numeroşi negustori din alte părţi. Alături de hanul „Marocanul” din Piaţa Traian, berăria „Ursul Negru”, aflată pe Strada Principală şi căutată pentru bere, mâncarea de casă şi muzicanţi era la fel de faimoasă. Nu lipseau nici cârciumile cu camere de oaspeţi, grădinile de vară, terenurile de popice, localurile cu mese de biliard sau încăperi special amenajate pentru jucătorii de cărţi, sălile de dans, răspândite pe străduţele aflate dincolo de Piaţa Traian şi adăpostite în căsuţe mici, doar cu parter.

Palatul Nägele sau „farmacia Kovács”

Cea mai impozantă casă de pe Hauptgasse, care închide perspectiva spre Piaţa de Fân, este clădirea cunoscută sub numele de „casa cu farmacia Kovács”. În anul 1910, Anton Nägele a cumpărat pe Strada Principală din Fabric, la intersecţia cu strada Timocului, un teren pe care a construit una din cele mai frumoase şi elegante case din cartier. Pe colţul clădirii, la primul etaj, se remarcă un balcon circular, închis pe console, în timp ce balconul de la etajul al doilea este deschis pe coloane. Deasupra acestora, acoperişul, mai înălţat, are o formă conică şi este pus în evidenţă prin trei frontoane. O tijă aflată în vârf, pe care este încolăcit un şarpe, simbolizează farmacia de la parterul foarte înalt, cu ornamente incizate. Balcoanele ies în evidenţă prin feroneria elegantă iar capetele faţadelor sunt marcate de frontoane înalte.


Şi această clădire a fost construită spre a fi închiriată unor particulari sau firme iar amenajarea unei farmacii a fost prevăzută de la bun început. Intrarea acesteia este flancată de două statui înfăţişând două femei cu rochii drapate, aşezate pe console. Farmacia a devenit, în scurt timp, celebră nu numai în Fabric, ci în întreg oraşul. Odinoară se numea „Sfânta Treime” dar în 1917 a fost cumpărată de Kovács Aladár, care a fost proprietarul acesteia în anii intebelici. A rămas cunoscută până astăzi sub numele de „farmacia Kovács”.

Şase case

Dezvoltarea oraşului şi creşterea numărului locuitorilor acestuia la începutul secolului trecut a făcut ca primăria să ia decizia construirii unor locuinţe pentru muncitorii săraci, care nu-şi puteau permite o casă din veniturile proprii. Primele locuinţe au fost terminate în anul 1914 şi au fost închiriate lucrătorilor săraci, angajaţi la diferite firme. Cel mai cunoscut este ansamblul cunoscut sub numele de „şase case”, aflat la intersecţia bulevardului Take Ionescu cu str. Baader. Acesta era alcătuit din trei clădiri mai mici care aveau locuinţe cu două camere, şi alte trei mai lungi, cu locuinţe de o cameră, spre stradă. Acestea erau concepute în stil vagon, intrarea în cameră făcându-se prin bucătărie. Dependinţele erau, şi ele, individuale sau comune, cu câte un grup sanitar la capătul coridorului. Repartizarea acestor locuinţe s-a făcut pe bază de tabele celor mai săraci lucrători, complexul fiind inaugurat în mod festiv.

gara mica panoramio

Gara mică

Gara de Est, cunoscută şi cu numele de „gara mică”, a fost construită în 1886, concomitent cu linia ferată spre Orşova, care, mai departe, făcea legătura cu Bucureşti, Sofia şi Istanbul. La Timişoara veneau ţărani, comercanţi sau industriaşi ale căror afaceri îi obligau să călătorească fie spre Europa centrală sau chiar mai departe, fie spre zona balcanică, până la Istanbul. Gara mică a preluat o bună parte din traficul gării din Iosefin, mai ales cel de marfă, şi dată fiind importanţa ei tot mai mare, în 1899 clădirea gării s-a mărit iar liniile au fost extinse. Clădirea gării avea un corp principal, cu parter şi etaj deasupra intrării principale, care era locuinţa şefului de gară, şi încă două corpuri secundare, pentru birouri şi dormitoare. În faţa gării staţionau birjele iar mai târziu automobilele dar exista şi o linie ferată racordată la reţeaua liniilor de tramvai, pe care o locomotivă electrică de mică putere tracta câteva vagoane de marfă până la fabrica de bere. Actuala formă a gării din Fabric datează din 1970, când a fost etajată în întregime. Pasarela care se foloseşte şi astăzi făcea legătura cu cartierul Rudolfsheim, spre Calea Lipovei.

4 COMENTARII

  1. Felicitari ! Multi dintre noi,mai vechi prin Timisoara nu stim multe lucruri interesante despre acest minunat oras ! Multumim si succes pe mai departe !!! Asteptam si despre ” 10 Case” si multe altele…

  2. Un lucru foarte important ar fi fost ca pe acea vreme circula pana la sfarsitul anilor 60 un trenulet numit [MUKI] care era destinat transportului de marfa. traseul era, gara mica piata de fan, piata traian, se intra in fabrica de Bere,traversa Bul. eroilor,Fabrica de manusi,si mergea pana la actuala Fabrica Spumotim, aceste sine pe care se circula se mai regasesc si astazi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.