În partea de nord-est a judeţului, în satul Povergina, atestat documentar în 1761, sătenii au ridicat, în 1782, o biserică din bârne de stejar, acoperită cu şindrilă, pe o coastă înaltă unde se află şi cimitirul. Aceasta a primit hramul „Sfântul Ilie”.
În exterior, aproape două secole mai târziu, biserica a fost tencuită cu lipitură de pământ. Peste pridvorul bisericii se înalţă turnul-clopotniţă şi cu toate că lăcaşul de cult are dimensiuni modeste, este astfel proporţionat încât poate fi considerat o adevărată bijuterie de arhitectură ţărănească. Şi aici se fac simţite influenţele baroce, biserica fiind construită, aşa cum stă scris în pisania din stânga altarului, sub stăpânirea împăratului Iosif al II-lea, „iar ctitor Ioan Medescu ce s-au numit Constantin şi Dumitru Chiriacescu, fiind cneaz Pătru Păcuraru, ajutând şi Petru Dancovici din Fabric. S-au sfârşit la anul 1782, septembrie 25 şi au zugrăvit cu Gheorghe Diaconovici din Vârşeţ sau Sredişte”.
Pereţii interiori sunt pictaţi în întregime cu scene biblice încadrate de motive vegetale, în culori calde şi armonios îmbinate. Remarcabil este şi portretul ctitorului Ioan Medescu, îmbrăcat în straie de sărbătoare, un adevărat prototip al ţăranului bănăţean înstărit din zona de munte. Acesta este îmbrăcat într-o şubă de dimie albă, sub care se vede o cămaşă cu guler brodat şi o vestă cu nasturi de argint aurit. Peste cămaşă şi cioarecii albi, decoraţi cu fireturi negre, este încins cu un brâu de piele cu catarame metalice şi este încălţat cu cizme înalte.
Biserica de lemn din Poeni, în zona Munţilor Poiana Ruscă, a fost ridicată în 1800 dar tradiţia spune că înainte ar fi existat pe un loc mai înalt o altă biserică, tot din lemn, care a fost dărâmată din motive necunoscute. Se remarcă modul original prin care pereţii exteriori au fost placaţi cu şindrilă, pentru a fi protejaţi. Deasupra tindei se ridică turnul, înălţat pe un sistem de grinzi puternice iar tavanul este drept deasupra tindei şi boltit în naos. Pictura, care prezintă scene din Vechiul şi Noul Testament, este realizată în manieră bizantină şi este bine păstrată. Fiecare tablou are câte o inscripţie scrisă cu alfabet chirilic iar pe o însemnare aflată pe un perete interior s-a putut descifra că pictura ar data din anul 1812 şi a fost executată de un zugrav numit Petar Nicoli.
Biserica de lemn din Româneşti, cu hramul „Naşterea Sf. Ioan Botrezătorul”, se află pe un deal, în cimitirul satului, fiind oarecum izolată de aşezarea care s-a mutat spre vale. Pereţii au fost construiţi din bârne de lemn tare, pe o fundaţie de piatră, şi au fost căptuşiţi în interior cu scândură, iar turnul este ridicat tot pe un sistem de grinzi, în tehnica întâlnită şi la alte biserici din zonă.
Nu se ştie nici când, nici de către cine a fost executată pictura interioară. Din cele câteva urme care s-au mai putut desluşi din vechea pictură, aceasta pare să fi fost realizată în manieră bizantină dar cum cea mai mare parte s-a deteriorat, biserica a fost repictată. Pictura nouă a fost realizată de un meşter mai puţin priceput, astfel încât singura care mai prezintă interes este cea de pe uşile împărăteşti.
Vechea bisericuţă de lemn din Zolt cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, care se află în cimitirul satului, pe un deal mărginaş, a fost construită în secolul al XVIII-lea, în aceeaşi tehnică specifică zonei, din bârne de stejar cioplite cu barda şi îmbinate doar cu icuri de lemn şi acoperită cu şindrilă. Potrivit tradiţiei, ea a aparţinut locuitorilor din Gladna Română şi în 1767 a fost vândută satului Zolt. Pictura interioară de factură bizantină, realizată în ulei, împodobeşte întreaga biserică, pe bolta interioară din lemn, în altar şi pe iconostas. Ea conservă vechile tradiţii ortodoxe din lumea satelor şi este valoroasă din punct de vedere artistic, remarcabilă fiind combinaţia culorilor şi nuanţele calde folosite de „Teodor Zugravul Tănase din Lugoj, anul 1871”, aşa cum reiese dintr-o inscripţie aflată pe balustrada de la podul corului. Aceştia au imortalizat şi chipul ctitorului Obiadă.
Pe o cruce de lemn există o însemnare cu litere chirilice în care se spune că aceasta a fost dăruită bisericii de „Ferdan Zugravu din Vârşeţ, 1822”. În sat există şi o biserică nouă, ridicată în perioada interbelică, dar slujbele de înmormântare se ţin şi acum în bisericuţa de lemn, la fel ca şi cea din Duminica Tomii, când aici se strânge tot satul pentru a-şi pomeni morţii. O particularitate a acestei biserici o reprezintă crucile de lemn aşezate pe pereţii exteriori, în amintirea eroilor satului căzuţi în războaie.
Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Topla a fost ridicată în 1746 la Remetea Luncă şi urcată în 1807 pe un deal din Topla, pe tălpi de lemn trase de boi. În 1987 a fost demontată şi adusă la Muzeul Satului, unde a fost reconstruită. Pictura interioară pe lemn, parţial contemporană cu biserica, a fost conservată şi încă aşteaptă fonduri pentru a fi restaurată. Biserica este construită din bârne de stejar şi acoperită cu şindrilă iar un brâu sculptat în formă de funie care se întinde pe întreaga lungime a pereţilor interiori este un remarcabil element decorativ. Un brâu asemănător se află şi pe pereţii exteriori şi în jurul uşii dinspre apus, pe care intră femeile. Lângă biserică se află clopotniţa. Înălţarea bisericii la Muzeul Satului a început în vara anului 1993 şi ea a fost sfinţită de I.P.S.S. Mitropolitul Nicolae în 1997, cu puţin timp înaintea Sfintelor Paşti, lăcaşul primind hramul „Naşterea Maicii Domnului”. În bisericuţa de lemn adusă de la Topla se oficiază slujbe şi alte servicii religioase.
Biserica de lemn din Homojdia, ridicată în secolul al XVIII-lea, a fost, din păcate, rasă din temelii şi în locul unor pretinse lucrări de restaurare, meşteri maramureşeni au construit o biserică nouă, din brad verde, care nu mai are nici o legătură cu vechiul monument istoric.
