Comorile de lângă noi: Jimbolia, orășelul cu cinci muzee. Frumoasa poveste a așezării „crescute”...

Comorile de lângă noi: Jimbolia, orășelul cu cinci muzee. Frumoasa poveste a așezării „crescute” de șvabii bănățeni GALERIE FOTO

0
DISTRIBUIȚI

jimbolia-tablou S. Jager

Despre oraşul Jimbolia, aflat la doar 40 de kilometri de Timişoara, se poate spune că este şi astăzi un mic muzeu viu al şvabilor, deşi cea mai mare parte a acestora a părăsit de mulţi ani localitatea.

Primii colonişti au fost aduşi aici în 1766 de Maria Tereza, iar comuna, numită Hatzfeld, păstrează până astăzi trăsături tipice aşezărilor şvăbeşti. În 1781, Josef Csekonics, general în armata imperială, a arendat pe timp de 20 de ani pământurile din jurul aşezării care aparţineau erariului, dar în 1800 a cumpărat „Domeniile Zsomboly”, pe care familia sa le-a deţinut până după Primul Război Mondial. Urmaşii generalului, Johann şi Andreas, înnobilaţi în 1864, au transformat domeniile într-o gospodărie model, care a devenit cunoscută în întreaga monarhie. În urma insistenţelor contelui, în 1857 localitatea a fost racordată la linia ferată Viena – Budapesta – Orşova, ulterior s-au stabilit legături feroviare şi cu localităţi mai apropiate, şi acest lucru a contribuit considerabil la prosperitatea aşezării, oraşul fiind supranumit „micul Weimar al şvabilor bănăţeni”.

Sfântul Florian, patronul ocrotitor al oraşului

Cele mai frumoase construcţii din Hatzfeld au fost ridicate de membrii familiei Csekonics, care au jucat un rol de seamă şi în viaţa culturală a aşezării şi au avut faima de a fi mari filantropi. Un vechi castel construit după planurile vestitului arhitect Ybl Miklos a fost, din păcate, demolat, iar în prezent se mai păstrează doar o aripă din fostul castel al contesei, ridicat în 1878, care a fost vândut comunei şi în care se află, din 1937, sediul primăriei.

Centrul oraşului este străjuit de statuia Sfântului Florian, patronul ocrotitor al oraşului, care-i apără pe localnici de incendii şi calamităţi. În Jimbolia au avut loc mai multe incendii mari, primul cunoscut fiind cel din 1783. Un incendiu de proporţii a izbucnit în 1866 şi a distrus aproape jumătate din aşezare, la vremea respectivă casele fiind acoperite cu paie şi stuf. Atunci a fost adusă şi statuia, de la Viena, prin grija familiei contelui Csekonics. Înaltă de peste doi metri, ea îl reprezintă pe legionarul roman Florian, care a fost sanctificat de biserica creştină. Statuia înfăţişează un bărbat îmbrăcat în platoşă, cu cască pe cap, care ţine în mâna dreaptă un drapel, iar în cea stângă un ciubăr din care toarnă apă peste o clădire cuprinsă de flăcări, aflată la picioarele sale.

Peste drum de muzeul Karl Diehl se mai poate vedea o casă şvăbească ridicată în 1833, aflată pe lista monumentelor istorice, căci a conservat o serie de elemente tradiţionale ale epocii. Se remarcă mai ales arhitectura frontonului, ondulat şi cu vârful rotunjit, după un model baroc tipic şvăbesc, precum şi relieful în tencuială, o categorie a decorului arhitectonic în care Banatul a excelat. Ferestrele podului sunt şi ele puse în evidenţă prin sublinierea în tencuială a ancadramentelor. Anul construcţiei este înscris pe fronton, potrivit uzanţelor vremii. Se pot observa, de asemenea, compoziţii ornamentale străvechi, cum ar fi motive vegetale stilizate sau diferite motive geometrice.

Oraş al muzeelor

Jimbolia are un număr impresionant de muzee, care reconstituie viaţa de odinioară a aşezării. După numeroasele incendii care au cuprins oraşul, în 1875 a fost înfiinţată prima formaţie de pompieri voluntari, iar astăzi există la Jimbolia Asociaţia Pompierilor Civili „Florian”, înfiinţată în 1992, prima de acest fel din ţară. Aici a fost amenajat şi un muzeu al pompierilor, cu cele mai vechi obiecte şi dotări specifice formaţiilor voluntare de pompieri de la sfârşitul secolului al XIX-lea până în prezent.

La Jimbolia se află şi muzeul „Ştefan Jäger”, cel mai cunoscut pictor şvab al Banatului, absolvent al Academiei de Arte din Budapesta în 1899, autor al celebrului triptic „Venirea şvabilor în Banat”, care este expus la Casa „Adam Müller Guttenbrunn”. În 1910 el s-a stabilit la Jimbolia, unde a trăit tot restul vieţii, până în 1962. O parte din lucrările sale, inspirate în cea mai mare parte din viaţa şi obiceiurile şvabilor bănăţeni, se mai păstrează în casa memorială din Jimbolia, iar o încăpere a acesteia este amenajată cu obiecte care alcătuiesc un interior şvăbesc, multe dintre ele datând chiar din perioada colonizării. Sunt expuse piese de mobilier, obiecte casnice, icoane, unelte agricole, încăperea reuşind să refacă atmosfera vieţii simple de la ţară a unei lumi aproape uitate.

A fost amenajată şi o casă memorială a ilustrului chirurg dr.


Karl Diel (1855-1930), director al spitalului din oraş, în care pot fi văzute vechi instrumente medicale şi la fel de interesante obiecte din alte epoci care au aparţinut familiei acestuia.

Oraşul găzduieşte şi un muzeu al presei, unic în România şi al doilea în Europa, înfiinţat în urma generoasei donaţii a poetului şi eseistului Petre Stoica. Germanist de formaţie, acesta a înfiinţat la Jimbolia şi o fundaţie culturală româno-germană care-i poartă numele. Cărturarul şi-a petrecut ultimii ani din viaţă la Jimbolia, unde a adus o impresionantă şi extrem de valoroasă colecţie de cărţi, ziare şi reviste, unele extrem de rare, tablouri, filatelie, cartofilie, icoane, medalistică, ex-librisuri, precum şi obiecte din cele mai diverse, adunate cu migală de-a lungul întregii sale vieţi. Tot el a înfiinţat şi cafeneaua literară Apunake, care a devenit în scurt timp un punct de atracţie al oraşului, amintind de elegantele cafenele de odinioară, deopotrivă incitante spaţii culturale.

În urmă cu câţiva ani a fost inaugurat şi un muzeu al Căilor Ferate, cu prilejul aniversării a 150 de ani de la darea în folosinţă a liniei ferate Szeged – Kikinda – Jimbolia – Timişoara. Muzeul cuprinde o colecţie de cărţi poştale cu diferite tipuri de locomotive, legitimaţii de călătorie şi o serie de alte obiecte specifice activităţii feroviare, precum şi diverse utilaje, piesa cea mai valoroasă fiind o tricicletă folosită în urmă cu mai bine de un veac la revizia liniilor.

Ştrand termal şi bălţi de pescuit

Un punct de mare atracţie al oraşului este însă şi ştrandul termal „Santa Maria”, cu umbrare acoperite cu stuf. Cei care doresc să-şi petreacă noaptea la Jimbolia pot găsi cazare la hotelul cu acelaşi nume construit în 1870, dar renovat şi modernizat în interior în urmă cu câţiva ani.

În jurul oraşului se află şase bălţi foarte căutate de pescari, cu peisaje sălbatice, dar şi locuri amenajate pentru grătare sau mici. Bălţile sunt populate cu peşte şi se poate pescui fie pe baza unui permis anual, fie cu achitarea unei taxe pe zi. De vineri până duminică este permis şi pescuitul nocturn.

Fotografii de arhivă: colecţia Franz Dürbeck – Banaterra

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.