Ai cumva o invitaţie?

Un aforism celebru spune că „în politică, la fel ca în teatru, nebunii sunt personajele cele mai agreate“. Nu am să insist acum asupra politicii din societatea noastră, unde cu siguranţă există destui „agreaţi“ ci asupra nebunilor care-şi fac veacul prin cluburile din oraşul nostru. Din categoria celor simpatici fac parte cei care sunt naturali. Nebuni cu acte în regulă, carevasăzică. Mai periculoşi sunt însă ceilalţi. Categoria aceea de oameni care vor cu tot dinadinsul să iasă în evidenţă. Drept urmare, joacă un rol. Sunt actori. Mai talentaţi sau nu, în funcţie de multe amănunte. Ei sunt cei care au ultimele telefoane apărute pe piaţă, nu fiindcă au nevoie de ele, ci pentru image.

Ei sunt cei care se afişează cu cele mai râvnite domnişoare „available“ pe piaţă, doar pentru că „aşa e bine“. Pe scurt, ei se consideră crema „nightlife“-ului timişorean. Chiar dacă lasă impresia că sunt bogaţi cât încape, indivizii ăştia s-au molipsit de celebrul proverb referitor la zgârcenia bănăţenilor. Dacă au auzit ei că e un spectacol tare în oraş, e musai să fie acolo. Şi încep cu telefoanele. De genul „Nu ştii cum aş putea să fac rost de o invitaţie?“. Evident, sosesc la intrare cu gaşca sau şi îşi aduc trabucuri de acasă. Nu pentru că e mai ieftin, no way. Varianta oficială este că nu au parte de marca lor preferată în club. Desigur, ei sunt cei care beau cea mai scumpă băutură din meniu. Şi comentează că trupa de pe scenă e praf. Sau beton. După ideea pe care o emană amicii de pahar. Societatea asta a oamenilor prefăcuţi a acaparat piaţa. Îi vezi nu numai în cluburile de fiţe ci chiar şi-n locurile în care în mod normal nu au ce să caute. Asta e vestea proastă. Cea bună…nu există. Un proverb african spune că dacă poţi să mergi înseamnă că poţi să dansezi şi dacă vorbeşti înseamnă că poţi să cânţi. Completarea logică este aceea că dacă eşti prefăcut, ştii cum să-ţi faci rost de o invitaţie.