Capete luminate. Idei geniale. Proiecte de investiții. Avem de toate. La nivel declarativ, în conferințele de presă, în întâlnirile cu membrii ai instituțiilor de prestigiu din Europa, nu ne lipsește nimic. Avem cap, dar capul, sau mai bine zis capetele noastre luminate, sunt în nori. Ce ne lipsește sunt picioarele. Cu ele progresul este nu doar ideatic, ci real. Câte un pas mic înainte, astfel vedem evoluția tangibil. Numai că la noi nu este cazul de așa ceva. Cefalo-politicienii noștri au cap, dar nu au picioare. Construiesc în mintea lor planuri pentru următorii cinci, zece ani, înfloresc viitorul cu promisiuni fără fond, dar nu fac nici măcar un pas în direcția care trebuie.
Noi avem picioare, dar nu avem cap. Umblăm ca niște găini decapitate într-o zbatere concentrică și ne îndreptăm spre nicăieri. Populația fără cap și politicienii fără picioare sunt o distopie. Un viitor sumbru pe care îl vedem limpede ori de câte ori ne trezim în fața vreunui ghișeu pentru a achita impozitele și taxele către stat.
Funcționarii stau pe scaun, nu le vezi niciodată picioarele, pentru că niciodată nu se mișcă. Mai trebuie o hârtie, o parafă? Există o soluție simplă. Îți folosești picioarele și te muți la alt ghișeu. În aceste spații îți este interzis să îți folosești capul. Ai o întrebare, o nelămurire? Tot ce trebuie să faci este să te muți câțiva pași și să te înrolezi regulamentar la o altă coadă. Cefalo-politicienii noștri, această specie inertă, au construit un sistem foarte simplu. Ei își obosesc capul pentru a inventa noi și noi metode de a fura, iar noi ne folosim picioarele pentru a fugi cât mai departe de lăcomia lor.
Evoluția speciilor va veni și pentru acest sistem pe cale de perfecționare. Viitorul este o specie nouă de miriapod, cu o structură formată dintr-un cefalo-politician și 1.000 de perechi de picioare. Cam asta ar fi formula. O mie de perechi picioare care trebuie să care conștiincioase cefalul acolo unde acesta își dorește. Cel mai sigur își va dori să ajungă cât mai aproape de visteriile cu bani. Va exista o singură problemă. Cefalo-politicienii cunosc cu toții destinația finală, știu încotro vor să se îndrepte, pentru că simt mirosul banului, dar picioarele, obișnuite să meargă fără noimă, s-ar putea să se mai împiedice, să se mai abată involuntar de la drum. Mi-e că, până la urmă, chiar când vor ajunge la linia de finish, capetele luminate vor abandona, așa cum le stă în fire, picioarele și își vor vedea în continuare de rostul lor, uitând, ca de fiecare dată, că singuri nu ar fi reușit nimic.
