PORTRET Timișoreanul care a ales lumea și libertatea, în detrimentul banilor și...

PORTRET Timișoreanul care a ales lumea și libertatea, în detrimentul banilor și al „robotizării”. Cum a reușit să parcurgă peste 6.000 de kilometri cu autostopul și ce aventuri a trăit FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


p>bogdan budai8Are 23 de ani și refuză să fie de la vârsta aceasta ”robot” într-o multinațională. A lucrat un an după ce a terminat Facultatea de Psihologie, a văzut ce înseamnă corporație și iluminarea a picat ca un fulger. A înțeles că nu are de ce să nu facă ceea ce își dorește cel mai mult. Să călătorească. Bogdan Budai este din Timișoara și din 16 martie 2013 călătorește prin Europa. A făcut 4.463.526 ( n.r. umblă cu un pedometru atașat, primit de la un prieten chiar înainte de plecare), adică 6.100 de kilometri. Cu autostopul. Ajunge în diverse destinații unde e găzduit contra diverse munci pe care le poate presta.

După mai bine de un an de zile a revenit în Slovenia, la Metlika. ”Voi sta aici până în decembrie fiind voluntar prin intermediul unui proiect finanțat european, EVS. Aici sunt membru al unui ONG și voi avea fel de fel de ateliere pe temele: artă, cultură și mediu, plus altele. Până acum am făcut destul de multe activități: am preparat mânacare vegană pentru un festival organizat de noi , am avut ateliere de reciclat cutii de lapte și pungi de plastic în portofele eco, am avut un atelier de jonglat pentru copii, în cadrul altui festival al nostru, iar la sfârșitul lunii iunie am organizat festivalul de jonglat Juggle Jungle 2014. Acum am în plan sa realizez un film documentar și să susțin un workshop, săptămânal, numit „Practice your English” pentru comunitatea de aici”, ne spune tânărul.

 Șapte țări în 18 luni

Până să ajungă acolo a umblat prin Ungaria – Croația – Slovenia – Portugalia – Marea Britanie – Franța – Austria. A domit pe plajă, în Portugalia, dar și într-un ”chateau” pe coasta Normandiei. A învățat să mulgă vacile și să pregătească plăcile de surf. A plimbat câini, a făcut grădinărit. S-a urcat pe cea mai înaltă clădire nelocuită din Europa. Aventurile continuă. Bogdan povestește că în timpul de când e plecat a învățat să își lase mintea liberă, deschisă la orice, și să se bucure de fiecare clipă trăită. ”Când eram în Faro, în hostel am cunoscut o fată din SUA cu care am împărtășit experiențe foarte plăcute cât timp am stat acolo. Și ea a fost voluntară în hostel. Fiind o echipă întreagă de voluntari (vreo 6) noi ne făceam programul și ne stabileam turele. Într-o săptămâna eu și Kelly, i-am rugat pe ceilalți colegi să ne ajute să facem programul în așa fel încât ea și cu mine să avem zilele libere în același timp. Programul a fost făcut și noi am plecat cu cortul pentru două zile.

Cum a găsit ”plaja privată”

Aici începe partea interesantă. Întâmplarea asta e din 23 noiembrie. Eu și Kelly aveam ca destinație: Vstul. Știam că vrem să ajungem, la un moment dat, în Sagres (punctul cel mai îndepărtat în sud-vest din Europa continentală – finnis terrae), dar pe drumul nostru ne-am propus să ne oprim undeva să campăm. Din Faro spre Sagres am făcut autostopul și a fost foarte distractiv deoarece mașinile ne duceau câte 15-20 km iar noi aveam de parcurs aproximativ 150 km. La un moment dat, pe la jumătatea drumului, un tip din Austria ne-a luat și în timp ce conducea, noi îi spuneam despre planul nostru de a campa. El ne-a spus că există o plajă pustie, perfectă pentru noi. L-am rugat să ne arate unde și am început să mergem pe drumul de țară în căutarea plajei. Drumul nu arăta deloc ca un drum ce duce spre o plajă: trecea peste terenurile arate de tractoare, spre niște dealuri. Având încredere în ceea ce ne-a spus tipul ne-am continuat drumul pentru 30 de minute până când am descoperit acea minunată plajă, între doi versanți din stâncă. Plaja era pustie într-adevăr, iar la bază unui versant era o mică grotă. Ne-am pus cortul acolo după care a trebuit să căutăm lemne de foc și toate cele necesare. Acea experiență a fost cea mai plăcută campare pe care am avut-o vreodată. A fost o aventură în adevăratul sens al cuvântului pentru că am plecat la drum fără o destinație exactă, cu mintea deschisă și urmându-ne intuiția. iar ca răsplată, următoarea zi am reușit să ajungem până în Sagres, până la „finnis terrae””, povestește Bogdan.

”Văd existența diferit”

”Această călătorie, până acum, m-a făcut să văd viață/existența aici, diferit. Multe din lucrurile care ar trebui să mi se pară importante îmi dau seamă că nu sunt deloc așa. Mi-am propus să adun cât mai multe experiențe, trăiri, simțiri. De când călătoresc văd viață diferit. Oamenii din jurul meu sunt oglinzi pentru mine și în permanență mă autoanalizez și redescopăr. Învăț și uneori îmi readuc aminte lucruri importante. Descopăr cât de diferiți și complecși suntem unii față de ceilalți dar cât de similari suntem în același timp. Acesta e un paradox fascinant pentru mine. Am învățat să trăiesc clipa și să exist”, mărturisește Bogdan Budai. De anul viitor vrea să o ia spre est. Nu știe unde îl vor purta pașii, dar are încredere că urmează calea dreaptă.

Foto: Andreea Lupașcu, Helena Milost, Anye Skalja, Viktorija Rozman și Francesco Jack Malis.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.