TIMIȘOARA UITATĂ Istoria clădirilor MAIESTUOASE din centrul orașului. Ce secrete ascunde sediul...

TIMIȘOARA UITATĂ Istoria clădirilor MAIESTUOASE din centrul orașului. Ce secrete ascunde sediul Băncii Naționale din urbea de pe Bega

1
DISTRIBUIȚI

banca-opinia tmDupă dărâmarea fortificaţiilor cetăţii extinderea edilitară a oraşului a continuat dinspre cartierul Cetate spre Fabric, unde au fost construite mai multe clădiri publice, reprezentative pentru oraş.

Palatul băncii naţionale

Construcţia uneia dintre cele mai importante clădiri ale oraşului şi în prezent a început în 1903, pe un teren cumpărat de la primărie, şi a fost terminată doar într-un singur an, evenimentul fiind relatat în presa vremii, pe măsura importanţei sale, căci era vorba de filiala băncii austro-ungare. Clădirea a fost proiectată de arhitectul budapestan Josef Hubert iar la lucrări a participat şi antreprenorul Alois Schlosser. Era prima bancă timişoreană al cărei sediu nu se afla în interiorul Cetăţii, ci în imediata vecinătate a acesteia pe terenul eliberat de zidurile fortificaţiei şi de poarta Transilvaniei. Lucrările fundaţiei au fost destul de anevoioase, pentru că s-a folosit beton şi s-au amenajat depozitele blindate ale băncii. Faţada se remarcă prin decoruri specifice barocului vienez târziu combinat cu stilul Secession. Clădirea, înconjurată de o grădină împrejmuită cu un gard realizat din zidărie şi un grilaj de fier, are două intrări care dau într-un hol elegant, cu coloane şi ghişee impunătoare. O scară interioră duce la etaj, cu spaţii la fel de sobre şi elegante, pe măsura unui edificiu cu o asemenea destinaţie. Astăzi este sediul filialei judeţene a Băncii Naţionale a României.

palatul postei

Poşta mare

Clădirea care adăposteşte poşta din centrul oraşului a avut, de la bun început, destinaţia actuală. Atestată din 1722, poşta timişoreană a funcţionat în mai multe clădiri, dar la începutul secolului trecut amploarea serviciilor poştale, telefonice şi telegrafice impunea un sediu nou şi spaţios pentru toate aceste servicii. Terenul pe care a fost ridicat imobilul a fost cumpărat de conducerea poştei de la primărie în 1905 dar construcţia propriu-zisă a început mai târziu, în 1910 sau 1911 şi nu e prea clar cui aparţine proiectul acesteia, unii atribuindu-l arhitectului budapestan Ignaz Alpar, alţii, mai multor arhitecţi timişoreni, printre care şi Székely László A fost ridicată pe locul în care se afla bastionul Josef, unul din cele nouă bastioane ale cetăţii. Palatul poştei a fost terminat în 1913. Clădirea, cu susol, parter şi două, parţial trei etaje, are 170 de încăperi şi câteva zeci de coridoare şi alte spaţii anexe. Poşta timişoreană a avut de suferit la sfârşitul primului război mondial, când a fost devalizată de trupele de ocupaţie sârbeşti care au furat arhiva, biblioteca şi instalaţii poştale, telefonice şi telegrafice. În anii interbelici a funcţionat aici o facultate de poştă şi telecomunicaţii, singura din România, iar în timpul celui de-al doilea război clădirea a adăpostit noua facultate de construcţii înfiinţată la Timişoara şi facultatea de geografie care se refugiase de la Cluj. În anii ’50 a fost înfiinţată o creşă şi o grădiniţă a poştei şi ulterior, până în 1990, agenţia de voiaj.

facultatea de medicina

Universitatea de medicină

După primul război mondial, statul român a susţinut învăţământul în limbile etniilor minoritare din Regatul României şi s-a început colectarea de fonduri pentru construirea unui liceu german, acţiune care a fost sprijinită de întreaga populaţie şvăbească din Banat dar şi de cea emigrată în America.


Planurile au fost întocmite de arhitecţii Mathias Hubert şi Michael Wolf iar lucrările au început în anul 1924. Liceul „Banatia” a fost sfinţit doi ani mai târziu, în prezenţa episcopului Augustin Pacha iar mulţi dintre absolvenţii acestuia au ajuns marcante personalităţi publice ale şvabilor bănăţeni. După înfiinţarea facultăţii de medicină, prin Decretul Regal din 1945, acesteia i-a fost atribuit sediul liceului german, pe care îl deţine şi astăzi.

Atunci când, din raţiuni edilitare, la începutul secolului trecut s-a luat decizia demolării bisericii Sf. Gheorghe şi a seminarului teologic din vecinătatea sa, episcopia romano-catolică a primit în schimb un teren din afara cetăţii, care nu mai era supus interdicţiilor de construire. Pe terenul cedat de primărie a început, în 1913, construirea unui nou seminar teologic romano-catolic. Aflat în spatele clădirii în care funcţionează consiliul judeţean şi prefectura, acesta a fost extins cu un corp nou de arh. Aurelia Fackelman şi a fost transformat într-un cămin al studenţilor la medicină.

palatul admininstrativ

Palatul administrativ

Pe locul în care se află clădirea care adăposteşte consiliul judeţean şi prefectura judeţului Timiş, familia Imbroane, care a jucat un rol de seamă în viaţa oraşului, preconiza construirea unei şcoli de fete. Potrivit planurilor întocmite de arhitectul Mathias Hubert, ea urma să aibă cinci etaje şi o sală de sport, chiar pe locul în care astăzi se află biroul prefectului. Lucrările, începute în 1933, au fost însă stopate din cauza dificultăţilor pricinuite de criza economică iar finalizarea construcţiei nu a mai fost posibilă conform proiectului iniţial. În 1938, autorităţile au decis că palatul admnistrativ din Piaţa Unirii nu mai corespunde nevoilor judeţului şi se impune construirea unui sediu nou. Statul a găsit fondurile necesare, planurile iniţiale au fost modificate de arhitectul timişorean Victor Vlad iar în urma unei licitaţii, lucrările de construcţie au fost încredinţate antreprenorului lugojean Constantin Purcariu, care a început să execute modificările impuse de noul proiect. Clădirea, cu doar trei etaje faţă de cele cinci preconizate iniţial, are o faţadă modernă în comparaţie cu cele care alcătuiau cea mai mare parte a peisajului urbanistic timişorean. Coloanele de pe faţadă, terminate în capiteluri corintice, reprezintă un element de arhitectură neoclasică, alături de stilul modernist care începea să se impună din ce în ce mai mult. Administraţia s-a mutat în noua clădire încă din 1940, deşi lucrările au continuat până în 1943. Clădirea, care şi-a păstrat şi astăzi aceeaşi destinaţie s-a extins în partea din spate cu un nou corp de clădire, cu totul diferit din punct de vedere arhitectural.

 

 

1 COMENTARIU

  1. O descriere minunata ale acestor cladiri monumentale, cu o istorie de nepretuit, au rezistat dealungul timpului pastrandusi splendoarea si frumusetea lor de altadata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.