România cu ceafă lată

România cu ceafă lată

3
DISTRIBUIȚI

646x404

Îmi povestește, recent, un prieten o întâmplare pățită în trafic. Pe unul dintre drumurile gâtuite de circulație intensă din Timiș, în timp ce depășea o altă mașină, este aproape izbit în plin de una care venea din față, din cauză că șoferul pe lângă trecea a decis că e rost de cursa tipică „cine-i mai șmecher”. Nu numai că nu-și vede de drum, dacă tot a comis-o, ci îl și ajunge din urmă pe amicul meu, îl blochează, se dă jos din mașină și sare la bătaie. Finalul poveștii este irelevant aici, pot să vă asigur că toată lumea a scăpat nevătămată fizic. Prietenul meu însă a plecat de acolo cu convingerea întărită că suntem înconjurați de cretini cu carnet de conducere, iar băiatul cu instincte de cocoș, probabil cu părerea de rău că nu i-a dat un pumn. Pot să vă mai spun că, deși s-a făcut un apel la 112, aparent nicio mașină de poliție de pe traseu nu l-a oprit pe bătăuș.

M-am cam săturat de fabule de genul ăsta, dragi concetățeni. Este o istorie care construiește întregul, un fir colorat în țesătura din care e făurit chipul acestei țări.


Am spus de mai multe ori că există mai multe Românii și că deseori acestea nu au nimic în comun unele cu altele. Însă România cu ceafă lată se face tot mai mare, pune stăpânire pe ADN-ul nostru cu argumentul mușchiului. Ne cam ia soarele, ca să zic așa. Și chiar nu contează cine a hrănit monstrul. Contează mai mult că oamenii care populează această țară ce se-nchină la idoli agramați sunt cei mulți, sunt masa de manevră, Federația Prostiei. Dau cu pumnul, râgâie și normalitatea face un pas înapoi. Își plimbă suficiența nepedepsiți și cresc copii în spiritul nesimțirii. Mă îndoiesc că revolta celorlalte Românii îi atinge: ei nu citesc ziare, nimic nu-i pune pe gânduri mai mult de 30 de secunde, nu-și pun niciodată la îndoială acțiunile. Ei sunt carne de tun pentru politicieni, fiindcă cei mai abili știu că aceste ființe stăpânite de întunericul rațiunii reprezintă mâna tâmpă care pune ștampila acolo unde îi spun tăticii săi televizați.

Veți spune: bine, bine, pe astea le cam știm, toți avem de povestit câte ceva similar. Dar ce e de făcut? Nu sunt adepta celebrei filozofii a plecatului din țară, pentru că mi se pare soluția struțului, iar România cu ceafă lată a prosperat și datorită acesteia. Poate dacă am depune eforturi mult mai mari să transformăm fărâma de bun simț care ne-a mai rămas într-o forță adevărată, poate dacă educația corectă, cu tot cu cei șapte ani de acasă, ar sta mai des în capul mesei decât să se retragă, afectată, într-un colț, poate dacă nu ne-ar fi teamă să îi înfruntăm cu armele noastre pe guralivii șmecheri… Cred că atunci când, la semafor, dintr-o mașină s-ar auzi la maximum Pink Floyd acoperind o muzică-de-trei-acorduri făcută cu 50 de dolari bucata va fi primul semn că România Bună s-a vindecat de frică. Iar într-o bună zi, va fi și multă.

 

3 COMENTARII

  1. Fain articol! Si foarte adevarat… din pacate!nici in 10 ani de acum nu se va schimba absolut nimic! Nu are rost sa ne imbatam cu sperante:)) sa fim totusi realisti!

  2. De acord cu tot ce contine articolul, mai putin solutia. Nu cred ca putem sa luptam cu ei incordandu-ne muschii. Au ceafa mai lata, muschi mai mari si obraz mult mai gros. O zicala din popor zice: „nu te cobori la nivelul prostului, te va invinge prin experienta”. Cred ca singura solutie este educatia, care trebuie insa finantata si sustinuta corespunzator

  3. Multumesc ca ai reusit in cuvinte atat de simple sa ma ajuti sa imi explic zambetul amar pe care „mi-l” simt de multe,foarte multe ori. Insa Pink Floyd-ul ascultat la maxim poate ca doar tu l-ai auzi si inca o mana de oameni. Multimea,marea multime este deja formata catre o alta directie,necunoscatoare a bunului simt.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.