Fiecare om avea prețul lui. Valora în funcție de educație, vârstă, experiența de muncă. Așa s-au vândut șvabii bănățeni, și sașii din Ardeal, în Epoca de Aur. În perioada 1968 – 1989 Germania a ”cumpărat” din România comunistă 200.000 de etnici germani, pentru fiecare în parte plătind între 1.800 și 7.000 de mărci germane. Prețul îl negocia, de fiecare dată, avocatul Heinz Hüsch. ”Pașaport de Germania”, filmul de 88 de minute realizat de Răzvan Georgescu și avându-l ca producători executivi pe soții Ada și Alexandru Solomon, se difuzează, în premieră, seara aceasta de la pra 20,00 pe HBO. Recent, documentarul a fost prezentat în Aula Magna a Universității de Vest din Timișoara.
Protagonistul al filmului este Hartwig Ochsenfeld, un bănățean în vârstă de 69 de ani, absolvent de Filologie, fost profesor de limba engleză în România, actualmente traducător în Frankfurt.
”La 16 ani Germania a devenit atractivă pentru mine. Purtam plete, ascultam Beatles, voiam să plec, să călătoresc, să port haine frunoase cu care să bat la ochi”, povestește Ochsenfeld. ”În 1976 ora mea a venit în România, m-a fotografiat, apoi fotografiile au fost scoase în Germania. Cu ele, Manfred s-a dus la autorități și a spus că și-a piedrdut pașaportul solicitând eliberarea unuia nou. Practic am avut un pașaport nemțesc, cu fotografiile mele, fără ca actul în sine să fie un fals”, povestește Hartwig Ochsenfeld. Manfred a călătorit în România cu pașaportul respectiv, a primit viză de intrare, apoi fuga a fost programată din Varna (Bulgaria).
De pe litoralul românesc se organizau excursii de o zi la Varna, iar Hartwig Ochsenfeld, care nu era membru PCR a reușit să plece cu o adeverință de la locul de muncă semnată și ștampilată în fals pe spatele unei monede de 1 leu. ”Din Bulgaria am călătorit cu pașaportul lui Manfred până la Istanbul. Aveam 900 de mărci la mine, haine nemțești. Primul lucru – m-am dus la Hilton, lângă Bosfor am stat 2 nopți și m-am simțit ca un rege. Apoi am plecat mai departe, cu trenul, spre Germania. Marele noroc a fost că, de frică să nu fie tras la răspundere, șoferul autocarului cu care venisem în excursie la Varna, nu a semnalat dispariția mea. Odată ajuns în Germania am spus autorităților că am călătorit cu pașaportul unui german, dar că de bucurie când am ajuns m-am îmbătat și am pierdut actul, fără să menționez numele. Mult timp autoritățile germane au crezut că am fost trimis de Securitatea din România, ca să spionez. După trei ani am primit o hârtie din partea Ministerului de Interne în care se relata că am fost urmărit și că mi s-a ascultat telefonul pe acest considerent. A fost un plan care a funcționat splendid”, povestește bărbatul citat de Evenimentul Zilei. În momentul în care România i-a permis să renunțe la cetățenie, statul german a plătit pentru Hartwig Ochsenfeld suma maximă. ”Nu știu suma exactă, dar cu mine statul german a făcut o afacere foarte bună”, mai spune. asta pentru că, în scurt timp după ce a ajuns în Germania, a început să lucreze, să plătească impozite etc. Este căsătorit cu artista plastică Elisabeth Ochsenfeld, țin o casă de vară la Gărâna, pentru că, spune traducătorul, rădăcinile lui sunt aici.
