Constantin Duma, fotograful Revoluţiei, a povestit, la PRESSALERT LIVE, momente adânc întipărite în memorie, întâmplări pe care le-a trăit în decembrie 1989, în calitate nu doar de om care a imortalizat istoria, ci şi de simplu cetăţean sătul de regimul comunist şi dornic de libertate, care a aruncat cu borcane de compot de piersici şi pietre în forţele de ordine. Duma a povestit că primul său contact cu ceea ce avea să devină Revoluția l-a avut pe data de 15 decembrie, atunci când a trecut prin fața casei parohiale a pastorului Laszlo Tokes, un grup de oameni se adunaseră îngrjoraţi că acesta va fi ridicat de Securitate, după ce făcuse mai multe declaraţii neprietenoase la adrsea acutualului regim.
În data de 16 decembrie, Costi Duma a fost prezent la evenimentele care au avut loc în faţa Consiliului Judeţean Timiş. „Ţin minte că s-a aruncat cu pietre în consiliul judeţean. O persoană a aruncat o sticlă incendiară la ultimul geam cum te uiţi în partea stângă, după aceea am văzut că în prima încăpere oamenii au ajuns în interior, au deschis geamul şi au aruncat pui, pungi cu carne de pui. După o jumătate de oră am văzut că în faţă la medicină au apărut vreo 40 de miliţieni cu cască albă şi baston. Când i-am văzut că s-au înşirat în faţa Universităţii de Medicină, am știut că aici urmează ceva nasol.(…) Eu eram la marginea mulţimii, unde era ultimul tramvai oprit. Nu erau oameni în tramvaie, dar când au venit milițienii horâţi, bătând cu bastoanele în scuturi, lumea intrase în tramvai. Am fugit şi eu. Eu am fost ultimul care nu a luat bastoane, pe următorul din spatele meu l-au ajuns din urmă”.
Legat de startul violenţelor, Duma a spus că „prima victimă a Revoluției, în percepția mea, a fost o femeie care a fost călcată de TAB în data de 17, la intersecţia Pestalozzi cu Splaiul Galaţi. A strivit-o TAB-ul. Cred că n-au văzut-o”. Fotograful a mai povestit că, de frica forţelor de ordine, şi-a lăsat aparatul cu care a făcut primele fotografii la un prieten. „Aveam o mare responsabiltate pentru asta, imaginile de la început nu au fost cu identităţi. Mă simţeam responsabil prin prisma unei experinţe pe care am avut-o ca fotograf documentarist. (…) În 17 decembrie, primele fotografii le-am făcut la consiliul judeţean. Aveam aparatul de fotografiat şi am fotografiat până la un moment când forţele de ordine au venit.
Aveam un hanorac verde şi nu ştiam pe cine fotografiez. La un colţ poate să zică: bună ziua, aparatul. Primele poze au fost câteva imagini din spate de la Consiliul Judeţean” .
Şi totuşi misiunea de fotograf nu a fost lipsită de peripeţii. Duma a povestit că pe drumul spre Piaţa Libertăţii „m-au prins la mijloc, scăparea erau zonele deschise. Ideea era să fugi. Un militar a executat impecabil un pat de armă. Nu am avut aer câteva minute, nişte babe de la CEC m-au luat sub o cupolă lângă o poartă şi apoi m-am liniştit. Am şi acum o gâlmă aici, în piept”.
Împușcăturile din fața Catedralei le-a trăit chiar de la locul faptei. „În faţa Catedralei eram pe trepte vreo 200 de oameni, eram acolo pe al treilea rând de sus în jos, pe partea dreaptă. Nu am crezut că se va trage. Unde e actualul amplasament al statuii lui Paul Neagu era o parcare ovală, în acel loc a venit grupul de militari din faţă de la Studio, s-au desfăşurat în lanţ de trăgători, erau cu puşca în sus şi au tras vreo douăzeci de secunde”, a spus Duma.
Fotograful a povestit şi că în zilele de 18 şi 19 a fost „cuminte”, şi că abia din 20 a putut face poze, chiar şi atunci cu complicaţii. Pentru că şi-a făcut meseria, fotograful a luat şi bătaie, ba mai mult, era chiar să fie arestat, fiind recunoscut de forţele de ordine ca fiind unul din cei care au dat cu pietre. „Pe 20 am luat bătaie de la oameni care nu aveau nicio bucurie să îi fotografiez. (…) Erau nişte oamenii care au venit, m-au luat jos de pe un postament din centru, unde mă urcasem, m-au tupăit bine, erau speriaţi. Am avut noroc că fratele meu a venit cu muncitorii de la Electrotimiş”, și-a amintit Costi Duma.
Din mărturisirile lui Duma nu au lipsit nici picanteriile. Fotograful a povestit cum a ajuns, după căderea regimului, acasă la adjunctul Securităţii Timiş, Radu Tinu, unde anchetatorii au găsit nu mai puţin de 300 de mărci, deținerea de valută fiind interzisă în anii premergători revoluției.
Asteptam si o continuare a acestui interviu. Cu siguranta, dl. Duma mai are multe lucruri de povestit, atat ca simplu cetatean, cat mai ales ca fotograf. Oamenii din spatele imaginilor (fie ca e vorba de fotografi sau videografi) pot scoate la iveala lucruri pe care in general lumea nu le observa, sau daca le observa, le ignora. De cele mai multe ori, publicul larg nici macar nu asociaza imaginile cu persoana care le-a realizat. Aceia care, in acele zile au avut curajul sa imortalizeze acele momente, merita sa fie adusi in fata publicului, intr-o serie de interviuri de acest gen, in care sa aiba fiecare ocazia sa-si povesteasca experienta. Sunt lucruri pe care generatiile mai tinere trebuie sa le constientizeze.