În rândul amatorilor de muzică rock din ţara noastră, Alin Achim este un personaj binecunoscut, liderul trupei Desant activând în cariera sa în mai multe formaţii de profil. Basistul formaţiei care se pregăteşte să lanseze cel de-al doilea material discografic provine dintr-o familie cu tradiţie muzicală. „De muzică m-am apucat de pe la opt ani. Am fost la Filarmonică la un concert şi am fost impresionat de vioară. Aşa că m-am dus acasă şi am zis că vreau vioară. Tatăl meu a fost basist, mama a cântat la pian iar bunicul a făcut parte din corul veteranilor de război. Am avut dintotdeauna în casă chitară şi acordeon“, spune muzicianul.
Şi totuşi, pentru că pasiunea sa pentru Iron Maiden a fost niţel mai mare decât dragostea de vioară, Alin Achim a hotărât să se dedice muzicii rock şi a învăţat să cânte în urma casetelor video cu idolii lui, Iron Maiden. „Am făcut vioară la Casa Pionerilor şi am fost şi la Şcoala Populară de Artă. Dar, cel mai mult am învăţat de la Steve Harris (n.n. – basistul formaţiei Iron Maiden). Aveam video pe atunci şi am învăţat minut cu minut după casetele cu concertele Iron Maiden.“, spune Alin. Pasiunea sa pentru rock a devenit cât se poate de intensă, iar în 1988 a pus bazele formaţiei Metalograf.
Repetiţiile trupei se desfăşurau în garajul unui prieten din Mehala iar unul din concertele memorabile de pe atunci a fost cel în care directorul Liceului Industrial Nr1 i-a oprit după doar două piese la spectacolul susţinut la Balul Bocoilor, susţinând că sunt „prea rock“. „Apoi, Horea Crişovan m-a chemat în Logaritm, după care am ajuns în Cardinal, alături de care am cucerit multe premii în perioada respectivă. După ce am revenit din Armată am cântat alături de prietenul meu Shimmy în trupa Betleheem din Deva, cu care am scos şi un album la Bucureşti, scos pe casetă la Roton. Revenind în Timişoara, prin intermediul lui Deian Feniat am ajuns în Amala. A fost singura formaţie cu care nu am avut niciun concert, doar am repetat intensiv. Apoi, am ajuns în Cargo, unde am stat 13 ani. Cargo a fost rampa de lansare şi totodată fundaţia pentru mine. Tot ce am făcut până atunci era amatoricesc. Am plecat din Cargo fiindcă am vrut să fac ceva singur. Aşa s-a născut Desant“, spune Alin.
„Astăzi, Internetul a cam omorât muzica“
După ce a debutat cu albumul „Joc de noroc”, formaţia Desant a avut parte de o serie de aprecieri din partea amatorilor de rock din ţara noastră. Materialul discografic de debut a fost numit „cel mai bun album rock al anului 2012“ de către Radio Romania 3Net “Florian Pitiş” şi „cel mai bun album metal al anului 2012 în România“ de către cei de la MaximumRock. „Visul meu a fost să am o trupă.
Am avut noroc că am găsit nişte oameni care gândesc ca şi mine şi să facem o echipă. Cu Desant fac muzica pe care o simt. În Cargo erau concepţii diferite pe plan muzical, şi e şi normal să fie aşa într-o trupă. În Desant suntem nişte oameni care ne dorim aceleaşi lucruri. Nu aducem nimic nou în muzică. Eu cred că muzica s-a cam scris în anii 70 şi 80. Iar ceea ce vine după anii ăştia….sunt diviziuni. Primul nostru album s-a bucurat de succes, am scos trei videoclipuri la el, vom scoate în curând un nou videoclip la Supernova. Suntem o echipă, lucrăm cu Marius Danci la clipuri, ne place conceptul ăsta de echipă“, spune Alin Achim.
Deşi majoritatea muzicienilor ocolesc cât se poate de abil clasica întrebare „care a fost cel mai memorabil concert din carieră“, Alin răspunde fără să clipească: „Categoric a fost acela în care am cântat în deschiderea formaţiei Iron Maiden la Bucureşti, cu Cargo. Senzaţia aia, când ai în faţă 20.000 de oameni care au plătit bilet şi cântă cu tine.. .e unică. Şi să ne înţelegem, la concert n-a venit Costică cu amanta lui să audă Ploaia. Au venit oameni care au plătit bani şi care ne-au dat aripi. Cel mai nasol concert a fost cu mulţi ani în urmă la Constanţa de sărbători. Am început să cântăm O ce veste minunată, iar Kempes (n.n. – fostul solist al trupei Cargo) a cântat altceva. Era după accident şi avea probleme cu memoria. Adi Bărar l-a tras de la microfon… Am avut şi multe concerte funny, unul la un festival de motocilcişti, unde toată lumea s-a urcat cu noi pe scenă. Dar, cel mai memorabil a fost atunci când am cântat în deschidere la Iron Maiden“.
În ceea ce priveşte situaţia rock-ului din ţara noastră, liderul trupei Desant este de părere că mass – media nu promovează mai deloc acest curent muzical. Şi, deşi nu prea există concurenţă, lumea nu prea vine la spectacole. „Astăzi, Internetul a cam omorât muzica. Mai demult existau colecţionari. De conserve de bere, timbre sau pachete de ţigări. Oamenii din ziua de azi nu mai colecţionează. Rock-ul din ţara noastră nu e mediatizat. Nu mai există educaţie muzicală, cum era pe vremuri. Concurenţa? Între mine şi foştii mei colegi, nu se pune problema. Ei au 30 de ani în spate, noi avem 30 de luni. Din păcate în România, nu există concurenţă. Mă refer să fie cel puţin 5 – 6 formaţii de acelaşi gen muzical. Dacă vorbim de felia noastră, concurenţa ar fi Cargo, Iris sau Trooper. Sunt formaţii puţine, dar nici publicul nu e numeros“, spune Alin. Formaţiile care nu îi plac sunt Phoenix şi Zdob şi Zdub. Şi asta pentru că nu s-a identificat niciodată cu felia de „folclor – metal“, cum o denumeşte el.
În ceea ce priveşte viitorul trupei alcătuite din Alex Anca, Tibi Săulescu, Mihai Neagoe, Alin Achim şi Mihai Dobrescu, basistul şi liderul Desant vrea ca formaţia să aibe parte de un public tot mai numeros şi este foarte mândru de faptul că publicul reacţionează extrem de pozitiv la concerte. „Aş vrea ca peste câţiva ani, să rămânem în mintea oamenilor ca o trupă de prieteni. Să spună lumea ăştia mi-au plăcut. Să avem concerte, albume. Am cântat o singură dată în afara ţării, la Pancevo şi am avut succes. Sperăm ca şi pubicul nostru să devină mai numeros. De 1 decembrie, am cântat în Piaţa Operei şi am prezentat şi două piese noi. Una dintre ele, Vecina, a prins foarte bine la public, am văzut oameni care o fredonau, deşi era în primă audiţie. Când am cântat la Bucureşti, am avut în public un om din Honduras, care cânta piesele noastre. Vrem să creştem pas cu pas şi să cântăm în continuare ceea ce ne place“, spune Alin Achim.
