Clubul Național Țărănist a fost lansat și la Timișoara. Cum își imaginează că pot să schimbe România țărăniștii desprinși de PNȚCD-ul lui Pavelescu

Cea de-a şasea filială a Clubului Naţional Ţărănist – PNŢCD, care doreşte să se implice în reconstrucţia partidului, conservarea identităţii acestuia şi relansarea doctrinei naţional-ţărăniste creştin democrate, promovată pe principii morale, s-a constituit astăzi la Timişoara, în prezenţa a peste o sută de participanţi.

Alături de iniţiatori, în frunte cu unul din foştii preşedinţi ai partidului, Gheorghe Ciuhandu, şi de simpatizanţi timişoreni, au venit şi colegi de la Arad, unde filiala s-a constituit în urmă cu două săptămâni, din Caraş-Severin, Mehedinţi, Dolj sau Olt. A fost prezentă şi conducerea centrală a clubului, în frunte cu preşedintele acestuia, Andrei Dimitriu, secretarul general Mihai Grigoriu şi Ionuţ Gherasim, fost şef de cabinet al lui Corneliu Coposu şi favorit pentru funcţia de preşedinte al noului PNŢCD pe care clubul vrea să-l înfiinţeze. „Un partid continuator al celui constituit în 1926 şi interzis de comunişti în 1947”, care să readucă în prim-plan valorile tradiţionale pentru care 273.000 de membri şi simpatizanţi ai acestuia au fost martirizaţi de odiosul regim pentru care PNŢ a fost mereu un coşmar.

Tradiţii timişorene ale partidului

Interesul arătat Timişoarei se datorează şi faptului că a avut cea mai puternică filială a PNŢCD din ţară mulţi ani, dar şi pentru că aici s-a înfiinţat, în 7 februarie 1869, Partidul Naţional Român din Banat şi Ungaria, primul partid românesc în sensul modern al cuvântului, care a fuzionat în 1881 cu PNR-ul constituit la Miercurea Sibiului. În România Mare, partidul ardelenilor şi bănăţenilor a fuzionat, în 1926, cu Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat, punând bazele Partidului Naţional Ţărănesc. N-a fost uitată nici personalitatea lui Sever Bocu, important om politic a Banatului, ministru în primul guvern al lui Iuliu Maniu, singurul deputat ţărănist al judeţului Timiş-Torontal în urma alegerilor fraudate din 1946, cu o remarcabilă activitate politică şi culturală în anii interbelici, ale cărei rezultate dăinuie până în prezent.

Este şi motivul pentru care Andrei Dimitriu a ţinut să fie prezent la Timişoara, când „momentul este favorabil pentru reînfiinţarea unui partid, căci în România există încă simpatie pentru ceea ce înseamnă ţărănismul şi putem oferi acest model în lumea politică de astăzi, compromisă. Nu vreau un club a cărui activitate se reduce la simpozioane, dorim un proiect politic viabil, lideri autentici şi oameni cu performanţe profesionale, pregătirea unei generaţii care să poată continua un proiect mai lung, o echipă solidară care n-a existat până acum.

Trebuie să găsim capacitatea de a reface acest partid, mai ales după ce ultimele evenimente lasă scena politică goală şi e un moment favorabil pentru lansarea proiectului nostru politic”. Mihai Grigoriu a adăugat, la rândul lui, că „există acum o oportunitate născută din dorinţa populară de a se schimba clasa politică, de înlocuire a acesteia cu oameni morali, de a repune în drepturile sale statutul PNŢCD ajuns acum la cheremul lui Aurelian Pavelescu şi a câtorva acoliţi”.

Proiect de program

Ionuţ Gherasim a făcut o amplă prezentare a unui proiect de program al viitorului partid, pragmatic, concret şi extrem de articulat, cum nu s-a mai auzit de multă vreme în lumea politică românească. Programul, de sorginte creştin-democrată, pune un puternic accent pe morala creştină în sens ecumenic, care să genereze echilibru social şi să contribuie la consolidarea unei Europe creştine a tuturor confesiunilor, la regenerarea morală şi spirituală şi la o confruntare politică în care să primeze adevărul. Componenta economică a programului gândit de Ionuţ Gherasim vizează relansarea clasei de mijloc care să fie alcătuită în bună parte din ţăranii care astăzi nu sunt ajutaţi să asimileze noile tehnologii şi duc o viaţă rudimentară.

„Agricultura românească ar putea avea o contribuţie esenţială la nivelul Uniunii Europene şi trebuie să impunem Europei politica noastră agricolă” spune Ionuţ Gherasim. „Ţăranul român trebuie stimulat, terenurile trebuie să devină productive şi satele trebuie schimbate, modernizate, în primul rând prin crearea de către localnici a unor mici făbricuţe în mediul rural. Dacă se vrea cu adevărat, în România există de lucru pentru toată lumea, problema în momentul de faţă e lipsa unei viziuni, a unor proiecte viabile care să fie atractive şi pentru bănci”. Turismul ar fi o altă activitate care poate crea locuri de muncă pentru a întări clasa de mijloc. „Locuri de muncă şi o clasă de mijloc se pot realiza printr-o politică de centru-dreapta şi nicidecum prin măsuri de stânga, care transformă cetăţeanul în asistat social”. Un proiect realizabil şi cu ajutorul unei legislaţii riguroase, în sensul civilizator al mediului rural, cu precădere. Un punct important al programului este restabilirea monarhiei constituţionale, România fiind o ţară fără tradiţii republicane, cu excepţia celei de sorginte sovietică. „Un monarh nu are nevoie de fonduri pentru câştigarea alegerilor, este deasupra partidelor şi e interesat să aibă stabilitate în regat, ceea ce îl obligă să fie arbitru echidistant între partide iar acestea nu vor mai avea posibilitatea abuzurilor” argumentează urmaşul lui Corneliu Coposu susţinerea pentru monarhia constituţională. „Într-un rege românii ar avea un reper solid la care să se raporteze, care acum le lipseşte, ar avea protecţie, stabilitate, prosperitate”. Gherasim a vorbit şi de patriotism – diferit de naţionalismul exacerbat – „singura cale care poate lega întreaga Românie”.