În loc să plătești cu bani grei instructori de dezvoltare personală, încearcă să vezi cum e să trăiești când toți ceilalți îți întorc spatele. Când ți se adresează cu ”domnule deținut” iar cei mai apropiați dintre apropiați se fac că nu te cunosc, că nu aud mesajele tale. E o experiență tare de tot! Suplinește multe ore intense de antrenament psihologic. Cred că e momentul în care, fie că vrei sau nu, îți faci urgent ordine în viață, prioritizezi corect, pentru că, în sfârșit, ajungi să ai dimensiunea lucrurilor.
Cea reală. Înțelegi care e rostul tău pe lume, dincolo de niște case, haine, conturi și bunuri.
Îmi plac așa-zișii prieteni care dispar pentru că ajung, într-un anume context, să prioritizeze, și alții i se par prieteni mai buni. În egală măsură îmi plac cei noi, care apar, din aceeași cauză.
Citeam undeva că fiecare ființă umană e datoare să evolueze spiritual, și că sublimarea spre esența ființei se face etapizat, în răstimp. Dacă ființa se încăpățânează să nu își dea seama de rostul ei în existență apar ”problemele”, menite să regleze, să accelereze arderile etapelor care e normal să fie parcurse într-o viață.
Foarte tare!!!