Nu pot să-mi imaginez cum se motivează un tânăr entuziast care este hotărât să intre în politică. Adică, dacă iei în considerare evenimentele ultimelor luni, fie că ești un oarecare funcționar local în Timișoara sau ditamai fost ministrul, parcă ai șanse 50 – 50 să treci direct din funcția publică în arest. Sau poate chiar asta ar fi motivația, că se „curăță” sectorul de activitate?
Nu pot să mă pun în pielea ipoteticului tânăr care abia așteaptă să intre în politică, pentru că n-am niciun fel de înclinație în acea direcție.
Însă aș vrea să cred că exemplele care i-au dat acel impuls nu sunt cei care urlă ca din gură de șarpe că sunt nevinovați, vânați, în timp ce instanță după instanță le confirmă condamnarea.
Și cum toată lumea, din toate categoriile (inclusiv din politică), ne spune nouă, jurnaliștilor, cum să ne facem meseria, de ce să nu dau și eu un sfat: politicianul ales în funcție ar trebui, pe durata mandatului (mandatelor), să fie doar în slujba cetățeanului.
Or, la noi, funcționarul public, din minister până-n consiliu județean, parcă nici măcar nu încearcă să dea impresia că ar face ceva în slujba cetățeanului. În slujba propriei căpătuiri, da. În slujba prietenilor, da. În slujba șefului de partid care l-a ținut în brațe, da. În slujba sponsorilor care le-au finanțat ascensiunea, da.
