În Timişoara există multe alte parcuri mai mici, unele amenajate în perioada interberlică sau după al doilea război mondial.
Parcul Doja
În zona în care fuseseră odinioară depozite de lemne, iar apoi o piaţă de porci, s-a construit la începutul secolului XX unul din cele mai selecte cartiere ale oraşului, cu clădiri care au rămas unicate din punct de vedere arhitectural, iar în mijlocul acestora a fost amenajat un părculeţ cochet, dominat de statuia impunătoare a lui Gheorghe Doja, a cărui execuţie se presupune că ar fi avut loc nu departe de acest loc. Caracterul comemorativ al parcului este pus în evidenţă şi de plopii piramidali plantaţi aici, care se doresc a fi un simbol al rezistenţei răsculaţilor din 1514. O vreme, parcul s-a numit Doja, astăzi fiind cunoscut sub numele de Piaţa Plevnei.
Parcul Justiţiei
Aflat în vecinătatea primăriei, parcul, în formă de triunghi, se întinde pe aproximativ două hectare şi jumătate şi face trecerea dinspre bulevardul C.D. Loga spre Parcul Rozelor. Mai este cunoscut sub numele de Parcul Justiţiei, deoarece aici urma să fie construit un palat al justiţiei.
Parcul Alpinet
În anul 1934, când arhitectul Mihai Demetrovici a refăcut Rozariumul, a înfiinţat pe malul stâng al Begăi, pe mai bine de două hectare cuprinse între podul Traian şi cel episcopal, parcul Alpinet, care, iniţial, se numea „Arboretum”. Pe un teren denivelat, a amenajat un parc cu diverse specii alpine şi subalpine, care au fost aduse la Timişoara din alte ţări şi aclimatizate. Parcul a fost gândit pentru a oferi o promenadă plăcută de-a lungul râului dar există şi câteva alei în toate direcţiile, cu scuare şi bănci. În parc au avut loc, de-a lungul anilor, mai multe expoziţii florale A fost distrus în bună parte de gerul din iarna anului 1956 şi apoi a fost refăcut parţial, fără a mai atinge însă valoarea şi frumuseţea peisagistică iniţială. Printre punctele de atracţie din vecinătatea parcului se numără debarcaderul folosit pentru plimbări pe Bega, restaurantul Flora şi clubul de jazz.
Parcul Botanic
O dată cu înfiinţarea şcolii militare de cadeţi, în spatele clădirii în care astăzi se află Clinicile Noi, a fost amenajat un parc care aparţinea de şcoală şi în care au fost plantate câteva exemplare de colecţie. Şcoala fusese ridicată în vecinătatea Porţii Vienei iar în parc există şi astăzi un fragment din zidurile fostei cetăţi şi urme ale sistemului de canalizare. După primul război mondial, parcul, cu o suprafaţă de 9 hectare, a fost atribuit, împreună cu clădirea, spitalului municipal. El apare pe o hartă a oraşului din anul 1936 dar abia la începutul anilor ’70 s-a elaborat un plan de sistematizare al acestuia, cu alei concentrice şi un bazin în mijloc, care urmau să delimiteze un complex de plante ornamentale şi un complex de sere cu floră specifică Banatului, precum laleaua pestriţă sau pinul negru, floră mediteraneană, nord-americană sau asiatică.
În urmă cu câţiva ani a început plantarea unor noi specii de arbori şi arbuşti dar proiectul a fost abandonat din lipsă de fonduri.
De-a lungul anilor în care parcul nu s-a bucurat de îngrijire şi ocrotire, multe specii au fost distruse, arbori valoroşi au dispărut iar în lipsa unor plante specifice altor zone sau a unui institut de cercetare, precum şi a unor măsuri de protejare a plantelor, denumirea de parc botanic e improprie.
Parcul Civic
După demolarea cazarmei Transilvania, care se aflase în spatele actualului hotel Continental, exista un proiect ca zona din spatele acestuia să devină centrul civic al oraşului dar acesta nu s-a mai realizat. În locul acestuia, s-a dezvoltat actualul parc.
Există în oraş numeroase alte parcuri mai mici, precum cel din spatele catedralei, Piaţa Crucii, Piaţa Eforie sau altele amenajate în diferite cartiere mai noi dar în comparaţie cu extinderea oraşului, spaţiile verzi s-au diminuat îngrijorător. Mai mult, numeroase parcuri sunt într-o paragină totală, cu alei neamenajate şi aproape impracticabile, pieţe centrale şi numeroase străzi au fost defrişate de-a dreptul în favoarea asfaltului sau a locurilor de parcare, rădăcini de copaci au rămas pironite în trotuare iar aşa-zisele spaţii verzi care încă mai există între carosabil şi trotuare sunt, cele mai multe, neîngrijite, arată ca nişte păşuni şi sunt doar o sursă de praf şi mizerie.
