Nu, nu mă refer la cruciade, jihadiști sau inchiziție, ci la o reglementare aplicată în grabă și panicat, în cel mai pur stil românesc. Știți voi, povestea aia cu religia în școli, de sar și acum de cur în sus o grămadă de oameni și de o parte și de alta a baricadei.
Sunt total de acord cu faptul că religia trebuie să fie opțională în școli (deși cu o istorie a religiilor n-aș avea nimic împotrivă), însă modul în care a fost abordată problema în România poate fi descris în cel mai indulgent caz drept „amatoristic”.
Sindromul lui „să se facă” a lovit din nou din cotloanele întunecate ale birocrației, pentru că aplicarea acestei noi reglementări, mai ales în mijlocul anului școlar, creează nenumărate probleme.
Probleme pentru profesorul care poate se trezește brusc fără loc de muncă. Sau probleme pentru cei cu dublă specializare, care se trezesc la jumătatea anului fără jumătate din normă. Și ăsta-i doar vârful aisbergului.
După ce Curtea Constituțională a decretat că este neconstituțional ca elevul care nu vrea religia să trebuiască să depună solicitare pentru a se retrage de la această oră, invers fiind mai logic, prima reacție a fost că noua reglementare se va aplica de la începutul anului școlar viitor, adică din septembrie 2015. Cum decizia CCR a fost publicată, însă, în Monitorul Oficial în ianuarie, din acel moment a devenit general obligatorie.
În consecință, dacă orele de religie ar fi continuat ca și până acum, ar fi fost neconstituțional, așa că s-a trecut la planul B: haos.
Sigur, atât de multe lucruri merg prost în țara asta, încăt toată tevatura cu ora de religie e doar o picătură într-un ocean. Dar poate ne adunăm și noi un pic, nu?
