TIMIȘOARA UITATĂ Statuile emblematice ale orașului (II). Istoria tristă a obeliscului sfintei...

TIMIȘOARA UITATĂ Statuile emblematice ale orașului (II). Istoria tristă a obeliscului sfintei Ecaterina GALERIE FOTO

0
DISTRIBUIȚI

Din secolul al XVIII-lea datează şi două obeliscuri cu semnificaţie religioasă, amplasate în locuri publice din afara zidurilor cetăţii Timişoara. Dacă cel ridicat în Piaţa Traian nu a fost mutat de la locul lui, obeliscul Sfintei Ecaterina a fost mutat de mai multe ori şi, în cele din urmă, a fost surghiunit într-un cimitir.

Obeliscul Sfintei Ecaterina

În dijmele papale din prima jumătate a secolului al XIV-lea, biserica cu hramul Sf. Ecaterina apărea în afara zidurilor cetăţii, în apropierea actualului liceu „Carmen Sylva” dar existenţa ei era mai veche. Sfânta Ecaterina era foarte venerată în Evul Mediu, şi se spune că regina Ecaterina, prima soţie a regelui Carol Robert de Anjou, care şi-a avut reşedinţa în cetatea Timişoarei între anii 1315-1323, a fost înmormîntată în vechea biserică. După ce turcii au cucerit cetatea, biserica a fost transformată în moschee, iar în timpul asediului trupelor habsburgice din 1716, a fost distrusă.

A fost reclădită şi sfinţită din nou, la scurt timp după aceea, devenind o biserică franciscană, dar a fost din nou dărâmată după construirea zidurilor cetăţii, când nu era permisă nici o construcţie în exteriorul fortificaţiilor, pentru a nu împiedica tunurile să tragă asupra inamicului. Cum biserica era un simbol al oraşului, pe locul ei a fost ridicat în 1763 un obelisc cu trei feţe, aşezat pe un soclu baroc, şi cu o cruce de fier în vârf. Inscripţiile latineşti de pe soclu, care indică locul în care s-a aflat biserica medievală, îndeamnă la reculegere pentru cei care s-au săvârşit din această viaţă: „Călătorule, roagă-te din inimă ca cerul să le dea odihnă veşnică celor dispăruţi şi ale căror oseminte zac aici”.

Obeliscul a fost grav avariat în vara anului 1849, în urma asediului revoluţionarilor maghiari, şi a fost restaurat doi ani mai târziu. Monumentul a fost mutat de mai multe ori: în faţa Porţii Transilvaniei, apoi lângă podul Decebal şi în cele din urmă, în 1963, în cimitirul din Calea Lipovei, unde se află şi acum, într-o avansată stare de degradare.

Obeliscul din Piaţa Traian

Obeliscul ortodox din Piaţa Traian a fost ridicat tot în secolul al XVIII-lea. Pe vremuri era una dintre cele mai frumoase pieţe ale oraşului, cu o înfloritoare viaţă comercială, aşa cum indică şi statuia de bronz a zeului comerţului, Mercur, aflată pe colţul clădirii de la intersecţia pieţei cu strada Dacilor, care era chezaş al negoţului profitabil. Deopotrivă, cartierul era populat de oameni religioşi, cu mare credinţă în Dumnezeu.

Obeliscul a fost ridicat în anul 1774, aşa cum este consemnat pe monument. Pe locul respectiv mai existase însă un monument, care apare pe planurile din anul 1760 şi se spune că acolo ar fi fost prima biserică ortodoxă română din Fabric. Înălţarea obeliscului cu cruce aflat în partea opusă bisericii a început în 1773, prin grija magistratului rascian Stojsa Spasojevic şi a soţiei acestuia şi a fost finanţată de credincioşii ortodocşi din parohie.

Monumentul era odinioară punctul central al sărbătorii de Bobotează. An de an, în 6 ianuarie şi la sărbătoarea Sfântului Gheorghe, ziua hramului bisericii, piaţa era plină de preoţi şi de mireni. Credincioşii ortodocşi români şi sârbi se adunau acolo în procesiuni şi se perindau prin faţa crucii, rugându-se. Pe soclul masiv de marmură al obeliscului se poate observa o inscripţie în limba sârbă şi, pe partea dinspre biserică, un amonit cu diametrul de aproape jumătate de metru.


Monumentul a fost restaurat în mai multe rânduri, de-a lungul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX.

Foto: Banaterra, Adevărul

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.