Ca jurnalist, menirea ta e să informezi, să educi într-o oarecare măsură, să generezi opinii.
Cu alte cuvinte o știre de genul „N crede” sau „R zice”, nu au nicio relevanță pentru receptorul ei. Informația presupune utilitate, iar pentru cetățean faptul că un semen al lui, vremelnic postat într-o funcție care-l și nefericește prin prisma veniturilor, s-a gândit la ceva anume, nu înseamnă nimic.
Păstrând registrul, e la fel de aberant să consideri că replica „rog sms” sau „rog e-mail” ca să eviți o solicitare jurnalistică verbală, poate fi altceva decât este, o încercare meschină.
Poate că unii comunicatori, puși și ei în funcții vremelnice, nu au avut timp să citească o lege după care, teoretic, își desfășoară activitatea. Din care, tot teoretic, au dat examen. Căci în practică, alte calități le-au fost, mai mult ca sigur, testate. E fapt știut. Lor îmi permit să le atrag atenția spre ARTICOLUL 8.
