Buni creștini cu proaste obiceiuri

Buni creștini cu proaste obiceiuri

0
DISTRIBUIȚI

646x404

De când cu avalanșa anchetelor procurorilor DNA, verificări ce au dezvăluit o adevărată conspirație a corupției la nivel înalt, demnitarii atinși de suspiciune (sau chiar loviți de acuzații, cu probe covârșitoare) au devenit brusc pătrunși de inspirația divină. Mirul „merge” ca pâinea caldă în Parlament, icoanele sunt scoase la vedere. Aproape la fiecare ședință a celor două camere în care se discută cereri ale DNA de încuviințare a urmăririi penale sau de arestare preventivă asistăm la câte o paradă religioasă. Varujan Vosganian pupând imagini sfinte, Dan Șova uns cu mir de o „mămică” a partidului, iar mai nou, o scrisoare a Patriarhului Daniel folosită de avocații lui Marian Vanghelie în care înaltul prelat îl prezintă pe edilul arestat într-un dosar răsunător de luare de mită ca pe un cetățean destoinic. Care nu uită să ajute biserica.

Să recunoaștem, cu toții ne amintim de Dumnezeu mai ales la greu, iar cei menționați mai sus nu fac excepție. Sunt și ei oameni, nu?

Este însă un context controversat pentru Biserica Ortodoxă a României. Astăzi, mai mult ca niciodată, trebuie să accepte că trece printr-o acută criză de identitate, punându-și în pericol credibilitatea. Iar pierderea acesteia, în „domeniul” credinței, poate aduce uraganul.

Ce înseamnă, mai nou, Biserica? Este cuvântul milostiv care îndeamnă la pace și înțelegere sau este reprezentată de preoții din Moldova care refuză să cunune femei care nu sunt virgine? Este sprijinul unui popor marcat de greutăți sau dezvoltator imobiliar pe banii statului? Merge umăr la umăr cu omul simplu, care crede sincer în lăcașul sfințit pentru care a contribuit, sau alături de cei care-l fură pe sărman?

Oamenii cu har ai Bisericii nu sunt cei pe care-i vedeți la televizor.


Pe ei îi descoperiți în locuri în armonie cu spiritele lor simple și frumoase. Până la urmă, ce înseamnă binecuvântarea credinței adevărate dacă nu o curățenie sufletească absolut umană? Aceștia sunt însă tot mai puțini.

După dezbaterea orei de religie în școală (pe care apărătorii acesteia susțin că au câștigat-o, având în vedere că un procent mare de părinți a semnat „pentru”, dar au uitat să menționeze că, de exemplu, elevii erau trimiși acasă cu formularul completat și părinții, îndrumați să semneze), Biserica Ortodoxă a mai trezit un val de atitudine negativă în societate, pe care aleșii l-au ignorat complet. Legăturile strânse între politică și biserică s-au văzut însă și în această ultimă campanie, când credința a fost redusă la nivelul unui pix inscripționat.

Membrii clerului românesc trebuie să recunoască faptul că demnitarii aleși de bieții plătitori de taxe au Dumnezeul lor. Și nu e cel la care se roagă în fața camerelor. E Dumnezeul fricii, Dumnezeul lipsei de onoare. Sunt buni creștini la nivel de „gadgeturi”, dar nu-și mai amintesc când și-au privit ultima oară sufletul. Dumnezeul umanității le-a întors demult spatele, iar singurii care nu văd asta sunt, se pare, însăși slujitorii lui pe pământ.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.