„M-am născut într-o familie de alcoolici” – așa începe povestea unui tânăr din Timișoara a cărui copilărie a fost una traumatizantă. Adrian Barbu este, în prezent, asistent social la Casa de Copii ”Frații lui Onisim” din Timișoara. S-a născut în județul Dolj și a trăit în chinuri groaznice alături de cei nouă frați ai lui. Viața lui Adrian s-a schimbat în bine în momentul în care o familie din Oțelul Roșu i-a oferit un cămin, educație, iubire și căldură. Când a împlinit 11 ani a aflat că părinții lui au decedat din cauza consumului de alcool.
O persoană optimistă, mereu cu zâmbetul de buze, deschis și comunicativ – cam așa poate fi descris în câteva cuvinte Adrian Barbu. Tânărul ne-a spus că doar cu ajutorul lui Dumnezeu a reușit să scape de chinurile în care a fost nevoit să trăiască. Când a împlinit un an a fost diagnosticat cu bulimie. În loc să îi ofere cel mai mare sprijin, părinții lui l-au „aruncat” ca pe un obiect. „Din cauza acestei boli vărsam tot ce mâncam, motiv pentru care părinții mei m-au lepădat. Dormeam de multe ori afară sau în grajd pentru că nici nu aveam loc în casă, fiind atâția frați și locuința mică. Îmi amintesc că mâncam mămăligă din vălăul porcilor”, ne-a spus tânărul.
A chinuit șapte ani de zile în care a văzut cum părinții lui ar da orice în schimbul unei sticle de alcool. „Părinții mei se aflau în stare de ebrietate 24 din 24 de ore. Nu am înțeles niciodată de ce Dumnezeu a îngăduit să trec prin asemenea momente. Sora mea a fost vândută pentru două sticle de băutură. Din câte îmi amintesc, o familie din Franța a venit la noi acasă și le-a oferit în schimbul fetiței două sticle de băutură. Au luat-o pe sora mea, iar de atunci nu am mai văzut-o niciodată”, a spus Adrian.
„Dumnezeu și-a băgat mâna în mocirlă și m-a salvat”
La vârsta de șapte ani, tânărul a ajuns la o familie din Oțelul Roșu. Acolo a primit totul – de la iubire la educație și totodată a aflat ce înseamnă o viață normală. „Familia respectivă i-a spus mamei mele că vrea să mă ia. Ea a fost de acord. La vârsta de nouă ani arătam ca un copil din Somalia, doar culoarea mă diferenția.
Eram foarte slab. Familia Boșneac, la care am ajuns eu, a deschis o fundație creștină în 1993, iar eu am fost primul copil din această fundație”.
A început școala abia la 10 ani, deoarece, până atunci, a învățat să vorbească coerent. Pe parcurs, Adrian a conștientizat cât de mult înseamnă cartea și opt ani de zile a fost premiantul clasei. „Timp de opt ani de zile am luat premiul I. Când am împlinit 11 ani am aflat că părinții mei au decedat. Eu mi-am continuat drumul și am reușit să mă înscriu și să finalizez cu brio Liceul Teologic Penticostal din Timișoara”.
Adrian a cochetat și cu jurnalismul. „M-am atașat de un jurnalist creștin, Ionel Tuțac, din Timișoara și totodată îmi doream să realizez mai multe interviuri cu diferite personalități din lumea creștină. Acest jurnalist m-a ajutat enorm. Mi-a spus că pentru a deveni bun în meseria asta trebuie să citesc multe cărți, dar am făcut și un curs de reporter. Am citit, iar la scurt timp am realizat interviuri cu diferiți pastori sau profesori atât români cât și străini”, a povestit tânărul.
În timp ce activa ca jurnalist și-a dorit să îl intervieveze pe Petru Dugulescu, fondatorul fundației de binefacere „Isus, speranța României”. „După ce l-am intervievat l-am întâlnit pe treptele Catedralei din Timișoara. M-a îmbrățișat și m-a intrebat cum mă descurc și unde stau. Atunci i-am povestit că locuiesc în chirie, însă nu am apă caldă, iar el mi-a propus să merg la Casa de Copii Frații lui Onisim. Pentru mine a fost o binecuvântare”.
„Îmi place să cânt și să călătoresc”
I-a plăcut jurnalismul, dar și-a găsit o nouă pasiune. Adrian călătorește de trei ani de zile, timp în care a vizitat nu mai puțin de 240 de biserici din România. Îi place să cunoască oameni cărora le spună că indiferent de greutăți viața merge înainte cu ajutorul lui Dumnezeu. „Dumnezeu m-a ajutat foarte mult în viață și am reușit să și termin Facultatea de Teologie din București. De trei ani de zile străbat țara în lung și-n lat pentru că îmi place să călătoresc”, ne-a povestit Adrian.
O altă pasiune a tânărului este muzica de tip gospel. A scos trei albume de muzică creștină, iar acum îl pregătește pe cel de-al IV-lea. Nu i-a fost ușor să atingă succesul, dar a reușit. A conștientizat că trebuie să fie un exemplu pentru cei din jur, iar povestea lui demonstrează cât de important este să te legi de oameni de la care ai ce învăța.
Cu toate că a fost salvat din chinurile prin care a trecut pe vremea când era doar un copil, Adrian Barbu nu a uitat de unde a plecat. Tânărul și-a vizitat frații pentru că i-a fost dor de ei. „Mi s-a făcut dor de frații mei. Am vrut să știu dacă sunt bine și i-am vizitat. Am fost acolo și i-am îmbrățișat. Ei locuiesc într-o casă de chirpici în județul Dolj. Pe sora mea care a ajuns la acea familie străină nu am mai întâlnit-o. M-am gândit să o caut, apoi am ajuns la concluzia că poate nu e momentul. Sunt convins că odată în viață Dumnezeu mă va ajuta să o găsesc și cine știe, poate ne vom intersecta întâmplător”, a mai spus Adrian Barbu.
