Disecție

Disecție

0
DISTRIBUIȚI

georgeta petrovici

E halucinant cât de lipsiți de curaj sunt oamenii. Își postează mesaje de încurajare gen „nu e dreptate pe lume dacă nu ți-o faci singur”, dar nu mișcă un deget să trăiască mai simplu. Le e benefic să se lamenteze. Tânguiala a devenit însăși noima existenței lor, un soi de modus vivendi național. Tânguiala și inerția. Căci e simplu să stai. Mai ales când o faci fără scopul unei analize atente. Stai dintr-un fel de lene, aștepți schimbarea din exterior și, între timp, te plângi oricui te ascultă că ce viață de rahat ai.


Că sunt de rahat politicienii, aleșii, colegii de serviciu, că până și vânzătoarea de la alimentară e de rahat pentru că ceva. Din când în când mai trimiți e-mailuri cu mesaje motivaționale. X care s-a înregistrat în timp ce explică de ce trebuie să ne mobilizăm și să luăm atitudine față de cele menționate mai sus a fi de rahat. Față de altele. Dar nici X nu face mai mult de atât. Iar în lipsa puterii exemplului altfel, nu rămâne decât inerția.

De-ar fi vorba numai de lipsa de reacție față de cele sociale neplăcute, poate că ar mai fi cumva. Dramatică e lipsa curajului în familii, în cercurile mici ale existenței, în celulele de bază ale societății. De frică să nu rămână singură pe lume, ea blondă, sexi, deșteaptă, aparent cu picioarele pe pământ când își conduce cu mână de fier afacerea, acceptă orice din partea lui, care, plictisit peste măsură, caută distracții felurite. O și declară, ea, disperată: „accept orice, numai să-l țin aproape”. Aș vrea să îi pot spune că prostia asta o va costa scump, dar nu e treaba mea. Rămâne cu ținutul de conveniență și o suferință fără de care ar putea lejer să trăiască frumos.

Scriu astea pentru că nu mă pot opri să mă întreb zilnic ce ar trebui să facem, și cum, pentru a fi mai bine, noi, în ansamblu. De unde, cât de intim ar trebui pornită schimbarea. Tot disec.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.