Sala polivalentă a Politehnicii din Timişoara, unde primăria pompează în ultimii ani sume importante de bani pentru finalizarea lucrărilor începute în urmă cu cinci ani, când Nicolae Robu era rector, ascunde o istorie halucinantă, devenind un caz şcoală despre cum „cresc” investiţiile din bani publici.
În 10 septembrie 2010, Universitatea Politehnica din Timişoara condusă de rectorul Nicolae Robu semnează, în urma unei licitaţii publice, contractul pentru construirea unei săli polivalente de 2.200 de locuri cu asocierea dintre firmele Marrati Construcţii SRL şi Euroconstruct SRL, câştigătorii angajându-se să termine lucrarea în doi ani de la începere şi să încaseze în total 16.026,153,08 lei. La trei luni după parafarea contractului, Politehnica semnează un prim act adiţional prin care valoarea contractului se măreşte cu 601.258 lei pentru lucrări suplimentare, iar în 4 octombrie 2011 se semnează de toată conducerea instituţiei, în frunte cu Nicolae Robu, cea de a doua spuplimentare, cu încă 1,428.818,52 lei. Urmează şi o a treia mărire, în 24 septembrie 2012, când se mai adaugă alţi 311.304,48 lei. Lucrările nu se finalizează în termenul stabilit, iar în iulie 2012 Primăria Săcălaz solicită intrarea în faliment a firmei dar, prin diverse cereri, se amână deschiderea procedurii de insolvenţă până în 3 decembrie 2013.
În perioada în care ar fi trebuit, conform contractului, să fie gata sala polivalentă, patronul Marrati Construcții, Ovidiu Raţiu, este ridicat de DIICOT Mehedinţi, alături de alţi oameni de afaceri din Timişoara, toţi fiind acuzaţi de faptul că au apelat la „fabricile” de facturi ale ţiganilor din Strehaia pentru a frauda statul. În rechizitoriul întocmit de procurori sunt citaţi mai mulţi patroni ai unor firme din Strehaia care au susţinut că, deşi au eliberat facturi şi încasat bani pentru lucrări pe care le-ar fi executat la sala polivalentă din Timişoara, ”lucrări de montare staţie filtre acidulare şi epuizare apă din fundaţii la sala polivalentă 2.200 locuri” corp A, de exemplu, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Inculpatul Mihai Ion a declarat în timpul audierilor „cu privire la numitul Raţiu Ovidiu Laurian declar că acesta administrează firma SC Marati Construcţii SRL, acestuia dându-i facturi fiscale fictive având ca obiect atât bunuri, dar şi prestări servicii. Cu privire la firma SC Marati Construcţii SRL declar că am emis facturi fictive având ca obiect chiar şi lucrări la o sală polivalentă. Am auzit că această sală ar fi în Timişoara, însă nu am văzut locul respectiv niciodată. Menţionez că, pentru lucrările respective, firmele controlate de către noi au emis facturi fiscale care atestau că am efectuat acele lucrări. În realitate, noi nu am efectuat acele lucrări niciodată şi nici nu am angajat alte persoane care să facă acele lucrări. Cunosc faptul că Raţiu Ovidiu Laurian a întocmit o serie de documente reprezentând contracte, devize, situaţii de lucrări pe care noi le-am ştampilat, însă nu le-am citit şi nici nu ştiu ce reprezintă. Cu privire la aceste documente, Raţiu Ovidiu Laurian ne spunea că e bine să fie multe, întrucât dacă e vreo problemă, documentele să nu poată fi citite în totalitate. Am fost la biroul lui Raţiu Ovidiu Laurian în mai multe rânduri, fiind însoţit de Cocoşatu Săndel Victor, ocazie cu care am ştampilat şi semnat o serie de documente. Plata facturilor fictive era făcută de către Raţiu Ovidiu Laurian prin intermediul băncilor şi cu banii acestuia. Ulterior, aceşti bani erau retraşi de administratorii firmelor, respectiv Mihai Livia Angela sau de către mine, pentru For Metal Company, după care mergeam şi îi înapoiam acestuia banii respectivi. Menţionez că Raţiu Ovidiu Laurian avea încredere în noi, întrucât spunea că are de gând să ia facturi pe o perioadă mai lungă de timp. Nu am livrat şi nu am executat niciodată bunurile sau lucrările înscrise pe facturile respective. Nu cunosc ce făcea Raţiu Ovidiu Laurian cu banii pe care noi îi returnam”. Prejudiciul adus de firma Marrati Construcţii prin introducerea în contabilitate a facturilor pentru lucrările niciodată efectuate a fost stabilit la 1.639.729,87 lei.
Cu lucrările întârziate, cu patronul cercetat pentru fraudă și cu insolvența firmei cerută de către Primăria Săcălaz, beneficiarul nu solicită rezilierea contractului pentru sala polivalentă. Ba mai mult, fostul rector Nicolae Robu, ajuns în 2012 primar al Timişoarei, propune asocierea municipalităţii la acest proiect.
Practic, în schimbul unei finanţări de maxim 10 milioane de lei pentru finalizarea lucrărilor, Primăria Timişoara devine coproprietar al sălii, stabilindu-se mărirea capacității la 2.500 de locuri. Între cele două hotărâri de consiliu local prin care se aprobă asocierea şi contractul de asociere, votate la trei săptămâni distanţă, patronul de la Marrati Construcţii SRL este trimis în judecată de DIICOT. Firma continuă să lucreze la construcţia sălii, dar termenele succesive de finalizare a lucrărilor nu sunt respectate. Ultimul a fost stabilit pentru 30 aprilie 2015, dar mai sunt multe de făcut la sala polivalentă.
Printre subcontractorii care s-au angajat la acest ultim termen de finalizare se află şi firma Dinu Instal SRL, patronată de Dumitru Dinulescu, vicepreședinte al PNL Timiș şi cel cu care Nicolae Robu merge, de când este primar, în toate concediile. La momentul licitaţiei, Dinu Instal SRL a participat la competiţie într-o asociere în care lider era firma Confort SA, patronată de Georgică Cornu. Ulterior, Dinu Instal a devenit subcontractor pentru Marrati Construcţii. Până acum, firma lui Dinulescu a facturat peste 1,4 milioane lei pentru lucrările executate. „Nu am încasat toţi banii.. Mai este o factură neîncasată. Nu sunt atâţia câţi ziceţi. Sunt vreo 500.000 din care am ăncasat vreo 400.000 lei pentru lucrările de exterior. Lucrează cu mine fiindcă lucrez de calitate. Cu Marrati lucrez de mulţi ani. Nu e corect să spuneţi că firma mea este abonată la contractele primăriei. E un dezavantaj. Dacă ar fi toţi oamenii corecţi în privinţa afacerilor, cum este domnul Robu, ar fi foarte bine. Nu are domnia sa nicio treabă cu asta. Credeţi-mă. Puteţi să veniţi la firmă să vedeţi facturile. Noi cu lucrările pentru finalizarea sălii suntem în grafic. Nu la noi este problema”. Dacă subcontractorul Dinu Instal SRL şi-a primit banii, alte firme s-au înscris la masa credală pentru a-şi recupera banii de la firma Marrati Construcţii, care acum este în reorganizare judiciară.
Ovidiu Raţiu, patronul de la Marrati Construcţii SRL, a confirmat, la rândul său, că lucrează cu Dinu Instal „pentru că face treabă bună. Sunt deficienţe în cadrul proiectului. Nu vom termina lucrările la sfârşitul lui aprilie. Apreciez că mai este nevoie de încă trei luni, din cauza perioadei pierdute cu timpul nefavorabil. Acuzaţiile procurorilor de la DIICOT nu sunt susţinute. Spuneţi ce au scris în rechizitoriu, dar în instanţă se dovedeşte ce am afirmat eu. Cei care au dat declaraţii fie au minţit, fie sunt idioţi. Nu este vorba de nicio fraudare a statului. Voi dovedi în instanţă. Când ajungi să iei lucrări, ajungi să deranjezi şi încearcă să te pună cu botul pe labe. Aştept să-mi fie înscenat ceva”.
Florenţiu Staicu, directorul general administrativ al Universităţii Politehnica din Timişoara, a explicat pentru PRESSALERT.ro că „prima mărire de contract a fost făcută pentru că proiectantul nu a stabilit cu exactitate ce e pe terenul respectiv. Când au început săpăturile au dat peste un depozit al fostei fabrici de piei şi au trebuit să coboare fundaţia cu 20 de centimetri până au dat de pământul corespunzător pentru lucrare. La suprafaţa respectivă a fost de lucru. Când s-a făcut a doua mărire au trebuit inclusiv să mute o conductă a Aquatim despre care nu ştiam că trece pe acolo. S-au băgat multe betoane. Ce se vede la suprafaţă este doar 40% din lucrare. A fost un an întreruptă finanţarea şi din acel motiv am prelungit până-n 2013. Nu există un proiectant ca lumea care să nu aibă probleme. Conform legislaţiei se putea mări valoarea contractului cu până la 20%, noi suntem pe la 14% acum. Nu ştim când se va finaliza lucrarea şi ce facem, pentru că trebuie apoi utilată”. Până acum pentru sala polivalentă veşnic neterminată s-au plătit 15.890.382,48 lei.
Megalomanul rrobisor seamana tot mai mult cu ceasca!!!! pe care l-a proslavit in tinerete fiind presedintele asociatiei studentilor bolsevici! si ceasca&leanta au cheltuit milioane de lei pentru casa poporului! lae rrobisor=lae cestisor!
daca nici manaria asta nu e de DNA,atunci…sa continue linistiti toti ,,votantii” roboti din Consiliu…pe care …poate ii va intreba cineva si pe ei odata de ce?..