Andreas și Theodor sunt doi frați din Timișoara extrem de talentați, care au reușit o performanță unică și remarcabilă. Cei doi copii au o voce de înger, iar talentul lor i-a lăsat fără cuvinte nu doar pe cei care au avut ocazia să-i asculte la Timișoara, ci și pe reprezentanții Wiener Sangerknaben (WSK), cel mai cunoscut cor din lume, din Viena. Micuții muzicieni Andreas și Theodor sunt primii și singurii timișoreni care fac parte din acest cor renumit, care este exclusiv de băieți. Despre talentul impresionant al copiilor din cor au auzit oameni din întreaga lume, astfel că micuții susțin, în fiecare an, zeci de concerte în țări de pe toate continentele. Iar publicul este de-a dreptul fascinat de vocile băieților din corul WSK, care au vârste cuprinse între 10 și 14 ani.
Foto: Lukas Beck
Cum au ajuns Andreas și Theodor în corul din Viena
Andreas Martonosy are 14 ani și povestește că a fost fascinat de muzică încă de când era mic. A învățat în primii ani la Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau” din Timișoara, unde s-a și înscris în corul școlii. Părinții lui Andreas și-au dat seama că băiatul are voce după ce l-au auzit că începe să fredoneze prin casă versurile unor melodii. „Eu sunt avocat, iar soțul inginer chimist, nu am avut niciun cântăreț în familie. Pe Andreas l-a marcat, în copilărie, Analia Selis, am primit un album cu melodiile ei, iar Andreas a fost fermecat atât de muzica Analiei, cât și de limba spaniolă”, își amintește Laura Martonosy, mama celor doi băieți talentați.
Din clasa a V-a, Andreas a urmat cursurile unei școli din Viena, iar după doar un semestru s-a transferat la școala realizată în jurul corului WSK, în ianuarie 2012. „Am mers la audiție, iar celor care m-au ascultat le-a plăcut vocea mea. A urmat o perioadă de probă pentru ca reprezentanții școlii să vadă dacă rezist la efort vocal susținut și, în final, am fost admis”, povestește zâmbind Andreas.
După doi ani, și Theodor, care este mai mic cu trei ani decât Andreas, a ajuns tot la școala din Viena, inspirat de fratele său. „Eu am cântat de mic la chitară și am zis să încerc să văd cum e acolo. Am fost admis, mi-a plăcut și am rămas”, spune încântat Theodor. Acum, cei doi frați nu au niciun regret că au ales să plece din țară ca să facă parte din cel mai cunoscut cor din lume. Asta pentru că, deși recunosc că este mult de muncă, au o șansă unică. Aceea de a aduce, prin muzică, un strop de fericire în sufletele oamenilor din orașele de pe întreaga planetă în care sunt invitați să cânte, dar și de a vedea locuri fascinante, pe care și-au imaginat doar în vise că le vor putea admira.
Succes obținut după o muncă colosală
Pentru că Andreas și Theodor fac parte din cel mai cunoscut cor din lume, și exigențele sunt pe măsură.
Cei doi băieți, împreună cu toți ceilalți copii, aproximativ 100, din corul WSK, trebuie să stea în căminul școlii private, chiar dacă sunt din Viena. Iar programul nu este deloc ușor. Copiii au vacanță vara doar o lună, iar în timpul anului școlar sunt aproape toată ziua ocupați, chiar și în weekend-uri.
„Ne trezim la ora 06.45, la 07.30 mergem la școală, după patru ore de cursuri urmează două ore de repetiții. De la 13.00 la 14.30 suntem liberi, apoi urmează alte ore de curs, iar suntem liberi și la 21.15, 21.30 se dă stingerea. Avem un singur weekend complet liber pe lună, iar în restul weekend-urilor, dacă nu suntem în turneu, facem sâmbăta trei ore de cor, iar în două duminici din lună cântăm la capela Palatului Imperial Hofburg”, povestește Andreas Martonosy.
La școala creată în jurul corului WSK, Andreas și Theodor au colegi de pe toate continentele. „Avem colegi din Japonia, China, Corea, Portugalia, Brazilia, Rusia, nu doar din Austria”, enumeră Theodor.
Corul de băieți WSK merge în turnee în întreaga lume
În cei trei ani de când face parte din corul de copii de la Viena, Andreas a avut posibilitatea să viziteze cele mai importante obiective turistice de pe planetă. Asta pentru că a mers în turnee în zeci de orașe din diferite țări. „Primul turneu a fost în Japonia, în 2012, am fost plecat 11 săptămâni. Am văzut Tokyo, plus alte orașe mari. Apoi am mai vizitat cascada Niagara, Universal Studios, Rhodos, Casa Albă, Orașul Interzis. Am fost în Singapore, Malaezia, Taiwan, Ecuador, Columbia, Venezuela, SUA, Canada”, povestește Andreas.
„Mi-ar plăcea să vizitez și eu atâtea locuri câte a vizitat fratele meu”, spune cu o ușoară tristețe în glas Theodor, care se laudă că, până în acest moment, a vizitat SUA, unde cel mai mult i-au plăcut New York, Canada, Honduras, Mexic, Costa Rica și Guatemala.
Corul de băieți WSK din Viena cântă nu doar muzică clasică, ne lămurește mama lui Andreas și a lui Theodor, ci mai multe genuri, printre care și muzică pop sau bisericească. „Cântăm muzică din toate părțile lumii, mie îmi plac melodiile în care trebuie să și dansăm”, ne explică Theodor.
Laura Martonosy, mama copiilor: „Este un efort emoțional fantastic”
„Mulți oameni m-au întrebat cum am putut să-mi las copiii să plece de lângă mine. A fost un sacrificiu pe care eu și soțul meu a trebuit să-l facem pentru ca băieții noștri să fie fericiți, pentru că le-a plăcut să cânte. Dar, de fiecare dată, le-am spus că școala este pe primul loc, iar muzica un hobby”, povestește emoționată Laura Martonosy. Mama lui Andreas și a lui Theodor recunoaște că nu s-a gândit, în momentul în care a fost de acord să-i înscrie pe copii la școala din Viena, că o să-i fie atât de greu, dar nu regretă nimic.
„Este un efort emoțional fantastic, dar și un efort fizic și financiar. În timpul anului școlar, ne vedem o dată pe lună, mergem noi la Viena în weekend-ul în care sunt liberi să-i vedem. Avem noroc cu Skype-ul, pentru că reușim să ne vedem pe Internet, de multe ori am zis „Trăiască Skype-ul”. Nu regret că i-am lăsat să plece de lângă mine, atâta timp cât îmi văd copiii fericiți”, mai spune cu ochii în lacrimi Laura Martonosy.
