TIMIȘOARA UITATĂ Fondatorii cetății (V) Claude Florimund Mercy d’Argenteau, „Părintele” Banatului modern...

TIMIȘOARA UITATĂ Fondatorii cetății (V) Claude Florimund Mercy d’Argenteau, „Părintele” Banatului modern și sosirea primilor coloniști. Cum a înflorit economia FOTO

5
DISTRIBUIȚI

de mercy

În urma păcii de la Passarowitz, semnată în 1718, Banatul devenea o provincie a Casei de Habsburg, primind statutul de domeniu al Coroanei, iar administraţia provinciei era direct subordonată curţii vieneze, prin Camera Aulică şi Consiliul Aulic de Război.

„Părintele” Banatului modern

Noua posesiune habsburgică a fost pusă sub comanda contelui Claude Florimund Mercy d’Argenteau, general de origine lorenă în armata austriacă, în cadrul căreia a participat vreme de mai mulţi ani sub comanda prinţului Eugeniu de Savoya la războaiele austro-turce. Câtă vreme a fost guvernator militar al Banatului, contele de Mercy s-a dovedit un bun organizator şi gospodar, făcându-i pe mulţi să-l considere adevăratul întemeietor al Banatului şi  Timişoarei moderne. Francesco Griselini, eruditul veneţian care din septembrie 1774 până în februarie 1777 a cutreierat întreg Banatul şi ne-a lăsat o valoroasă lucrare cu caracter documentar, „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei”, îl considera înzestrat cu toate însuşirile pentru a elabora şi duce la îndeplinire schimbarea în bine a noii provincii habsburgice. „La el virtuţile militare se împleteau cu profunde cunoştinţe politice, toate completate prin propria-i experienţă. Cu un cuvânt, Mercy era un mare geniu şi un mare prieten al oamenilor…” este o scurtă descriere pe care i-o face cel care studiase amănunţit provincia cucerită de Habsburgi şi istoria acesteia.
harta mercy

Primii colonişti

Administraţia habsburgică s-a preocupat de la bun început de dezvoltarea şi modernizarea  întregii provincii, precum şi a cetăţii Timişoara. Noului guvernator i se datorează aşa-numita „hartă Mercy”, prima hartă amănunţită a Banatului întocmită între anii 1721-1723 şi editată la Viena în 1728, o nouă împărţire şi organizare administrativă a provinciei, dezvoltarea unei reţele strategice de drumuri şi începerea lucrărilor de amenajare ale râului Bega, pentru transformarea acestuia în canal navigabil de la Timişoara prin Tisa, până la Dunăre, ceea ce permitea, în acelaşi timp, desecarea unor mlaştini medievale. În 1722 au început pregătirile pentru aducerea primilor colonişti care s-au aşezat în aproximativ 60 de localităţi bănăţene, majoritatea atestate documentar  înainte de colonizare. Mercy s-a îngrijit atât de sporirea numărului locuitorilor în satele vechi, cât şi de ridicarea unor sate noi, cu colonişti germani, italieni şi spanioli aduşi din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană. Printre satele ridicate de el s-a numărat şi Mercydorf (ulterior Merţişoara şi apoi Carani), care a primit numele ctitorului său şi unde acesta şi-a ridicat un conac, ajuns astăzi în paragină după o vânzare dubioasă. Italienii pe care i-a adus în Banat erau ingineri pricepuţi, arhitecţi, meşteri în creşterea viermilor de mătase, fabricarea mătăsii, cultura orezului sau pietrari destoinici.
castel carani azi

Stimularea agriculturii

Toţi coloniştii au beneficiat de o serie de facilităţi, ceea ce a făcut ca satele în care aceştia s-au aşezat să dobândească o situaţie prosperă.


Acestora li s-au repartizat gospodării şi au fost ajutaţi pentru a-şi ridica altele noi, locuitorilor li s-au arătat cele mai avantajoase metode de cultivare a diferitelor soiuri de cereale, s-au făcut cercetări asupra pământului pentru a se stabili care sunt cele mai fertile regiuni pentru diferite culturi. Dezvoltarea agriculturii a fost stimulată şi prin introducerea unor unelte moderne, creşterea unor rase de animale ameliorate,  introducerea culturilor de plante tehnice, creşterea viermilor de mătase şi scutiri de dări pentru cei care plantau duzi şi pomi fructiferi.
castel carani

Exploatări miniere şi manufacturi

Tot Mercy s-a ocupat de organizarea exploatărilor miniere din Munţii Banatului şi Poiana Ruscă şi a primelor întreprinderi de prelucrare a metalelor feroase şi neferoase din zona Banatului Montan. Meşteşugari imperiali – zidari, pietrari, lemnari, dulgheri, fierari – au venit în Banat imediat după ocuparea provinciei, pentru repararea şi întărirea cetăţilor  cucerite de la turci, în centrele miniere ori pentru construirea unor poduri. Dezvoltarea mineritului a fost o prioritate, în zonele de exploatare fiind colonizaţi numeroşi mineri şi specialişti în exploatarea subsolului. Aceştia au adus în Banat tehnici de minerit mai avansate, dezvoltând această ramură şi au înfiinţat noi manufacturi, permiţând astfel aducerea, în anii următori, a unor noi colonişti specializaţi în acest domeniu care să permită dezvoltarea unui comerţ cu străinătatea.
statuie mercy tm

Cetatea Timişoarei, reconstruită din temelii

Cetatea Timişoarei a fost reconstruită în întregime şi şi-a schimbat complet înfăţişarea, după tipicul imperial al epocii, stilul arhitectural al barocului austriac şi o serie de edificii clădite în acei ani dăinuind până astăzi. Străzile drepte, perpendiculare, au fost trasate după un plan prestabilit iar casele din Cetate, ridicate după un regulament al guvernatorului Mercy care a intrat în vigoare în 1728, aveau unul sau două nivele, cu coridoare deschise pe laturile interioare, orientate spre curte, subsoluri şi partere boltite. Stilul arhitectonic baroc şi noul mod de viaţă care şi-a pus amprenta asupra oraşului a făcut ca acesta să fie supranumit „Mica Vienă”. Principalele clădiri aveau destinaţie militară  dar şi religioasă sau civilă şi s-au ridicat în jurul pieţelor principale ale oraşului. A început reconstruirea fortificaţiilor Timişoarei în sistemul Vauban, au fost reorganizate şi alte domenii de activitate precum justiţia sau sistemul fiscal. Griselini socotea că „Mercy nu intenţiona nici mai mult nici mai puţin decât să facă din Timişoara unul din cele mai frumoase şi elegante oraşe ale monarhiei”.

Generalul Mercy a fost nevoit să părăsească Banatul în 1733, când a izbucnit un nou război între Habsburgi şi Franţa aliată cu Spania. Mercy a preluat comanda armatei în Italia  şi şi-a pierdut viaţa în bătălia de la Parma din 29 iunie 1734, la vârsta de 68 de ani.

Foto: wikipedia, ciprianchirileanu.blogspot

 

5 COMENTARII

  1. Va multumesc pentru aceste articole.Este un lucru de mare onoare ce face dvs, reamintind istoria Banatului.Felicitari ,si cat mai multe asemenea articole.ASTA se numeste intradevar presa.Nu mizeria si crimele zilnice.
    FELICITARI!!

  2. Frumos articol. Am o precizare cu privire la arhitectura militara folosita la fortificarea Timisoarei. Sistemul de fortificare folosit la Timisoara NU ESTE VAUBAN. Vauban era deja mort inca din 1707 deci nu avea cum sa proiecteze cetatea, iar sistemele sale erau deja depasite tehnologic la vremea edificarii Timisoarei. Mai mult de atat niciun sistem Vauban din cele 3 ale sale nu era destinat solurilor mlastinoase ( cum este cazul Timisoarei) aici s-a folosit sistem de fundare pe piloti din lemn peste care erau asezate carei din barne din lemn umplute cu caramida, peste care se ridicau zidurile. La Vauban TOATE sistemele erau cu fundatii din caramida. Sistemele Vauban aveau TURNURI BASTION si contragazi detasate din bastionul de baza, iar ravelinele aveau flancuri, ceea ce nu este cazul la Timisoara. Sistemul Timisoarei este o sibioza ideala intre sistemul german MULLER si sistemul francez al Contelui Pagan-Blaise Francois Comte de Pagan ( care intamplator era maestrul lui Vauban) Aceste sisteme foloseau procedeele olandeze de fundare pe sol mlastinos adica piloti. Mai trebuie precizat faptul ca Timisoara ( ma refer aici la Cetate ( Fortificatii si orasul interior) a fost gandit ca un ORAS IDEAL, avand la baza conceptele orasului Ideal Baroc, cu radacini in conceptul renascentist italian.Timisoara detine ai un sistem ultramodern e ecluze cu care se puteau umple santurile cetatii cu apa din Bega, unic in Europa. Din pacate Timisoara a pierdut una din ecluze, recent descoperite la Modatim, investitorii din Africa de sud considerand ca este necesara demolarea ei. asemeni lui Ceausescu, care muta bisericile care il deranja, acesti asa zisi investitori au decupat 10% din ansamblul ecluzei pe care l-au mutat intre blocurile lor de sticla, restul elementelor fiind demolate definitiv ( practic au pastrat doar stavilarul). Inca odata felicitari pentru articol, Ma bucur enorm sa vad ca mai sunt iubitori ai istoriei Timisoarei si printre ziaristi. Bravo!.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.