Scrisoarea ca un pumn în gură

Scrisoarea ca un pumn în gură

0
DISTRIBUIȚI

646x404

Mașinăria propagandei de școală veche a fost scoasă de la naftalină în această săptămână, cu speranța că va țese din nou pânzele minciunii vândute mai apoi ca adevăr imaculat. Mașinăria a produs o mostră demnă de studiu antropologic: scrisoarea celor cinci senatori, în frunte cu șeful lor, Călin Popescu Tăriceanu, în care cer demiterea sau demisia Codruței Koveși și a Liviei Stanciu. Motivul pentru care cele două conducătoare ale unor importante instituții ale justiției – DNA și, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție – ar trebui să plece este cazul Marianei Rarinca, acuzată că a șantajat-o pe șefa Curții Supreme și care, după șase luni de arest preventiv, a fost achitată de Curtea de Apel București. Demnitarii îi cer așadar președintelui să ia măsuri urgente împotriva „puterilor oculte” și a „sistemului represiv” care și-au făcut de cap cu viața unui simplu cetățean. A, și dacă tot e aici, să li se alăture în modificarea Codului Penal. Să o lăsăm mai moale cu arestările preventive, adică.

Recunoașteți stilul, nu-i așa? Școală veche, de beci mirosind a urină și frică, învăluit în fum de mahorcă, în care cizma de cauciuc avea putere absolută.


Vi se pare cam tare asocierea? La nivel de concept, aici suntem. Dincolo de implicațiile acestui caz, dincolo de faptul că o femeie ținută jumătate de an după gratii a fost achitată de o instanță, dincolo de speculațiile legate de interese personale, apelul public al senatorilor are efectul unei cizme grele care trântește o ușă de perete, senzația unui pumn în gură care te lasă fără dinți. Este o nouă implicare grosolană a politicului în justiție, boala de care România nu pare să se vindece. Este, evident, datoria organismelor de control din cadrul justiției să facă ordine în astfel de întâmplări.

Printre puținele contestări ale acestui amestec vin din partea opoziției din Parlament, care, până la urmă, are o miză politică în această afacere. Revolta adevărată trebuie să vină însă de la noi, cetățenii simpli, pentru că este, cu adevărat, un caz revoltător. Să vă explic: o mare parte a politicienilor nu scapă ocazia de a-și promova agenda și de a comenta și interpreta sentințe judecătorești folosindu-se de tribuna publică pe care noi, alegătorii, le-am încredințat-o. Știu, mulți credeți că, uite, în sfârșit, politicienii se sesizează în cazul unui simplu cetățean. Întrebarea este însă dacă Mariana Rarinca ar mai fi fost adusă în discuție în cazul în care forul politic nu ar fi căutat cu disperare să controleze instituțiile judiciare, care-i urmărește tot mai mulți membri pentru fapte de corupție? Unde erau bravii politicieni când Marian Țundrea, un cetățean simplu din Târgu Jiu, făcea douăzeci de ani de pușcărie pentru o crimă pe care nu a comis-o?

O cizmă în gură a primit, așadar, România și a rămas așa, mirată că încă-i recunoaște gustul. Se shimbă aerul, se apropie furtuna? Nu trebuie să uităm că atunci când lăsăm să circule nesancționate astfel de scrisori se aprinde din nou un bec năclăit de vreme în beciul cu miros de urină și de frică.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.