Motivele pentru care Curtea de Apel Timișoara a decis că judecătorul pasionat de minore trebuie să rămână sub control judiciar

Curtea de Apel Timișoara a motivat decizia de a-i respinge judecătorului Aurelian Tomuș contestația la decizia DIICOT de a-l pune sub control judiciar în dosarul grupării care trafica minore, unde a fost acuzat de șantaj și folosirea serviciilor unei persoane exploatate. Acesta a fost interceptat în timp ce povestea că lui îi plac prostituatele tinere, lucru confirmat şi de ceilalţi membrii ai grupării care discutau despre modul violent al magistratului de a se manifesta.

„În privinţa inculpatului T. N. A. există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârşirea infracţiunilor pentru care este cercetat, respectiv şantaj şi folosirea serviciilor unor persoane exploatate, prev. de art. 207 alin. 1 şi 2 C.pen. şi art. 216 C.pen., probe administrate în cursul urmăririi penale, care conturează suspiciunea rezonabilă că în cursul anului 2014 a folosit frecvent serviciile sexuale a mai multor tinere minore, pe care inculpatul M.

P. le racola şi despre care inculpatul T. N. A. cunoştea că sunt exploatate sexual.(…) Curtea de apel apreciază că măsura preventivă luată în cauză faţă de inculpatul T. N. A. este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanelor faţă de care este luată şi necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire, prin raportare în special la obligaţiile impuse în cadrul controlului dispus. controlului judiciar îl constituie şi numărul mare de martori şi persoane vătămate care vor fi audiaţi, dar şi strânsele legături pe care acest inculpat le avea cu ceilalţi inculpaţi din prezentul dosar, fiind necesar ca urmărirea penală în cauză să fie efectuată în continuare în condiţii corespunzătoare, iar inculpatul să fie prezent la chemarea organelor judiciare”, a motivat instanţa.

De asemenea, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut „practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că exercițiul drepturilor consacrate de Convenție poate fi limitat cu îndeplinirea a trei condiții esențiale: limitarea să fie prevăzută de legea națională în materie, să urmărească un scop legitim și să fie necesară într-o societate democratică, considerându-se că această din urmă condiție este supusă unei cerințe adiacente, respectiv ca limitarea recunoscută și aplicată să fie proporțională cu scopul legitim urmărit prin instituirea ei. În cauză, se constată că obligațiile și interdicțiile impuse de instanță constituie garanții în sensul Convenției, iar proporționalitatea între ingerința produsă și scopul urmărit este respectată, deoarece răspunde unei nevoi sociale, respectiv prezentarea inculpatului pe toată durata procedurii și limitarea inculpatului de a lua legătura cu inculpaţii, martorii şi persoanele vătămate din cauză, astfel că menținerea în continuare a obligațiilor și interdicțiilor nu poate fi considerată ca excesivă sub aspectul duratei și nici nu aduce atingere principiului enunțat”.