Cel mai de seamă reprezentant al familiei Mocioneștilor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost Alexandru Mocioni. Născut la 4 noiembrie 1841, nepotul lui Ioan Mocioni şi-a făcut studiile secundare la Budapesta. Tot aici și-a început studiile juridice, pe care le-a continuat la Viena și la Graz, unde și-a luat doctoratul în drept.
Debutul în politică
Și-a făcut intrarea în politică în 1865, în anii în care se ridica generația activismului bănățean. La doar 24 de ani a fost ales deputat în cercul Rittberg (Tormac) din comitatul Timiş, cu o majoritate zdrobitoare de voturi faţă de contracandidatul său, fiul unui consilier guvernamental din Viena. Unul din cele mai importante proiecte de lege din legislatura respectivă fost cel al naționalităților, care a stârnit vii dezbateri în parlamentul de la Pesta. Acesta a acceptat dezbaterea proiectului de lege al lui Francisc Deák, reprezentant al curentului liberal moderat maghiar, care însă nu admitea cuvântul „egalitate” pentru națiunile nemaghiare, ci doar principiul „dreptății și frățietății”, într-o Ungarie în care era recunoscută doar „națiunea politică maghiară, unitară, indivizibilă”.
Nici discuțiile pe care Alexandru Mocioni le-a avut cu contele Andrassy, viitorul prim-ministru, nu au dus la un rezultat favorabil, iar înfrângerea austriecilor în bătălia de la Sadova, în 1866, l-a determinat pe împăratul Franz Josef să facă și mai multe concesii ungurilor, care au culminat cu constituirea monarhiei dualiste austro-ungare. Reluarea lucrărilor dietei a însemnat și debutul lui Alexandru Mocioni la tribuna acesteia, cu un magistral discurs adresat împăratului. Totodată, clubul parlamentar român, împreună cu cel al sârbilor, a elaborat un nou proiect de lege pentru drepturile naționalităților și a limbilor acestora în Ungaria. Tânărul deputat a susținut, de asemenea, despărțirea ierarhică a bisericii ortodoxe române de cea sârbească.
În paralel, Alexandru Mocioni și-a făcut cunoscute ideile și printr-o susținută propagandă prin presă, publicând mai multe studii care au produs o adevărată senzație în cercurile politice, iar în noiembrie 1868 a susținut în parlament problema naționalităților cu un amplu și documentat discurs, care a impresionat întreaga adunare și a avut un viu răsunet în opinia publică nemaghiară.
Votarea proiectului de lege al lui Deák în problema naționalităților l-a determinat pe Alexandru Mocioni să realizeze o apropiere a românilor bănățeni cu cei din părțile ungurene și Ardeal și să constituie un front comun al națiunilor nemaghiare, pentru a elabora o atitudine unitară în problemele naționale.
Primul președinte al Partidului Național Român
După dizolvarea dietei, Alexandru Mocioni adresa românilor celebra „scrisoare deschisă” publicată în 15/27 ianuarie 1869, în care prezenta problemele de actualitate și stabilea câteva puncte de orientare ale politicii românești pentru viitor. Pe baza ideilor lui s-a întrunit congresul de la Timişoara din 26 ianuarie / 7 februarie 1869, în urma căruia s-a înfiinţat Partidul Naţional Român din Banat și Ungaria.
„Conferinţa frăţească publică” fusese convocată de unchiul său, Antoniu Mocioni, care a deschis lucrările acesteia, iar Alexandru Mocioni a propus „înfiinţarea unei partide naţionale de sine stătătoare” şi a prezentat un program politic în şapte puncte. Programul prezentat de Alexandru Mocioni a fost acceptat de cei prezenţi iar acesta a fost ales, la doar 27 de ani, cel dintâi preşedinte al partidului. Românii din Ardeal au înființat un partid similar la Miercurea Sibiului, în luna martie, sub conducerea avocatului Ilie Măcelariu, iar cele două partide aveau să se unifice în 1881.
O celebritate parlamentară
În dieta din anii 1869-1872, Alexandru Mocioni a reprezentat cercul Lugojului, pentru care s-a dat o aprigă luptă electorală, el susținând aceleași idei care vizau conservarea individualității etnice a românilor. În 1870, deputații naționaliști au cerut o subvenție de 200.000 de florini pentru înființarea unui teatru național român, inițiativă susținută de Alexandru Mocioni printr-un discurs care i-a dat ocazia să aducă noi critici la legea naționalităților.
Un alt discurs memorabil, în care cerea renunțarea la supremația artificială a națiunii maghiare, a fost cel prilejuit de dezbaterea proiectului de lege pentru organizarea administrativă, și a produs o adâncă impresie asupra celorlalți deputați, consacrându-l drept o celebritate a parlamentului. Interpelările adresate prim-ministrului Gyula Andrassy au rămas fără răspuns, iar discursurile ținute cu prilejul dezbaterii proiectului pentru modificarea legilor electorale, în care susținea eliminarea censului și votul universal, pentru a înlătura supremația artificială a naționalității maghiare și a asigura un constituționalism adevărat, a dus la retragerea acestuia.
(Va urma)
Sursa foto: ploaiadecuvinte
