Ieri academicianul Ioan M. Anton, fost rector al Institutului Politehnic din oraşul pe Bega, fost a fost dintins post-mortem cu Titlul de Cetăţean de Onoare al Timişoarei. Ioan M. Anton a fost membru al Partidului Comunist Român, iar la Congresul al XIV-lea al PCR a fost membru al Comitetului Central. Titlul primit de acesta a fost ridicat de către fiul său, Anton Anton, fost ministru al Educaţiei din partea PNL.
Discuţiile aprinse pe acest subiect au început însă de vineri, atunci când aleşilor locali li s-a cerut acceptul pentru acordarea distincţiei. Unicul consililer care şi-a spus public nemulţumirea a fost Flavius Boncea, independent, fost membru PNŢCD, care a atenţionat că cei care devin cetăţeni de onoare ai Timişoarei trebuie să aibă nu numai o activitatea prodigioasă, ci şi o ţinută morală impecabilă, în ton cu renumele oraşului din care a pornit Revoluţia de la 1989.
Pentru a impresiona sala, dar şi pentru a convinge consilierii să voteze, primarul Nicolae Robu a explicat că şi tatăl său a fost deţinut politic şi că este cu totul împotriva practicilor regimului comunist.
Însă Robu a subliniat că acordarea acestui titlu către Ioan M.Anton trebuie să se facă ţinând cont de mai multe aspecte. Primul argument al edilului a fost faptul că la acea dată toţi cei care deţineau funcţii de conducere au fost membri de partid. Mai mult, Robu a plusat şi a atras atenţia că e nevoie să se vadă dacă au făcut sau nu rău din funcţiile pe care le-au deţinut. Nu în ultimul rând, edilul a cerut ca faptul că Anton a fost membru PCR să fie privit cu „detaşare”.
Nemulţumirea lui Boncea nu s-a oprit aici, astfel că acesta a scris pe Facebook că „după ce vineri am luat cuvântul solicitând plenului Consiliului Local să nu votăm acordarea titlului de Cetățean de Onoare al orașului unui personaj care în decembrie 1988 era proaspăt ales în Comitetul Central al PCR și am fost singurul care nu a votat propunerea legată de fostul rector al UMF, astăzi am preferat să ies din sală la momentul decernării titlurilor. Dincolo de meritele profesionale, consider că un Cetățean de Onoare trebuie să fie, în primul rând, un reper moral și o reflectare într-o persoană a ceea ce numim „spiritul orașului”. La 25 de ani de la Revoluție, de Ziua Timișoarei, la Timișoara am arătat că știm doar să uităm. Este trist, mai ales în condițiile în care alte propuneri pentru titlul de Cetățean de Onoare zac prin diverse sertare la Primărie…”.
Bravo Flavius !