Eugeniu Mocioni (1844-1901), fratele mai mic al lui Alexandru Mocioni, a beneficiat de o educație la fel de îngrijită ca toți ceilalți membri ai familiei, urmând liceul piarist din Budapesta și Timișoara și studiind apoi la universitățile din Viena și Graz, unde și-a obținut și titlul de doctor în drept. După terminarea studiilor, la doar 24 de ani, a devenit un militant activ pentru drepturile naționale ale românilor și a reprezentat în dieta maghiară din 1869-1872 circumscripția electorală din Sânnicolau Mare, fiind cel mai tânăr deputat al dietei din acei ani.
Discursuri în dietă
Ca deputat a susținut ideile și programul lui Alexandru Mocioni, reprezentând, asemenea celorlalți membri ai familiei, curentul naționalist. În 1871, la dezbaterea proiectului legii administrative, Eugen Mocioni a propus ca funcționarii comunali să fie obligați să folosească limba locuitorilor comunei iar aceasta să fie și probă de examen pentru ocuparea posturilor administrației comunale. La discuțiile purtate pe marginea legii electorale, a susținut, împreună cu Alexandru Mocioni, desființarea censului și votul universal, direct și secret, ca o condiție esențială a democrației, în care toți cetățenii să aibă drepturi politice egale. Unul din argumentele aduse în favoarea celor susținute de el a fost acela că e nedrept ca într-un stat să fie obligatoriu serviciul militar ca o îndatorire care poate avea drept consecință cea mai mare jertfă pentru stat, în timp ce un drept politic, precum cel electoral, e nesocotit.
Retragerea din politică
La alegerile pentru dieta din 1872-1875, alegătorii naționaliști din circumscripțiile Sânnicolau Mare și Făget l-au proclamat pe tânărul Eugen Mocioni candidatul lor dar a pierdut în fața candidaților români care susțineau guvernul și care s-au bucurat din plin de sprijinul acestuia.
“Mocionismul” devenise un adevărat curent care trebuia compromis și anihilat și sprijinirea simpatizanților lui Francisc Deák era un mijloc de a minimaliza politica naționalistă a unui grup de oameni politici români în care Mocioneștii jucau un rol de frunte. Eugen Mocioni s-a retras, alături de fratele său, din politica activă, rămânând însă implicat în alte domenii ale vieții publice și susținînd toate inițiativele lui Alexandru Mocioni. Până la sfârșitul vieții a făcut parte din toate congresele naționale bisericești și din Sinodul eparhial din Arad, a sprijinit viața culturală și economică a românilor din regatul maghiar și n-a încetat nici o clipă ca, în timpul său liber, să se ocupe de propria sa instruire. Printre preocupările sale un loc important îl avea muzica clasică și pianul, cărora le dedica cel puțin două ore pe zi, fiind și primul profesor de muzică al copiilor săi. Căsnicia sa cu Therezia Horváth a fost una fericită și împreună s-au ocupat de educația celor cinci copii la castelul din Căpâlnaș, pe care îl avea în proprietate împreună cu fratele său. Eugen Mocioni a murit subit în 1901, la Budapesta, unde se afla pentru a consulta un medic specialist, și a fost înmormântat în capela familiei de la Foeni.
Bunevenit articol!