Zeno Mocioni a fost fiul lui Antoniu Mocioni, cel care câștigase trei mandate de deputat în dieta de la Pesta, reprezentând timp de zece ani interesele naționale ale românilor în anii în care oamenii politici bănățeni au ales calea activismului.
S-a născut în 1842 în comuna bănățeană Prisaca și a studiat încă din adolescență la Viena. A urmat cursurile secundare ale liceului „Therezianum”, un institut de elită înființat de arhiducesa Maria Tereza, iar apoi, asemeni fratelui său Victor, a făcut studii de drept la universitatea din capitala imperiului, unde și-a luat și licența.
Activitatea publică
Zeno Mocioni a urmat tradiția familiei și s-a implicat, alături de ceilalți membri ai acesteia, în campaniile pentru alegerile dietale. În 1869 a candidat în circumscripția electorală Oravița iar în 1872 a fost desemnat candidat al alegătorilor români din Alba Iulia, dar cum nu a reușit să obțină mandatul de deputat, activitatea sa politică s-a mărginit la colaborarea cu vărul său, Alexandru Mocioni, ale cărui idei și acțiuni le-a susținut cu toată convingerea, deși a stat mereu în umbra acestuia.
La fel ca ceilalți membri ai familiei, a fost întreaga viață o prezență activă în problemele bisericii române ortodoxe, fiind prezent la toate congresele naționale bisericești din Sibiu, unde își avea sediul mitropolia ardeleană, precum și în sinodul eparhial din Caransebeș.
În 1894 s-a numărat printre fondatorii ziarului „Dreptatea”, care, timp de patru ani, a militat pentru drepturile naționale ale românilor.
Continuator al tradiției din familie
S-a căsătorit în 1880 cu baroana Maria Fischer, văduva contelui Béla Sztáray, și au avut un fiu căruia i-a dat numele tatălui său, Antoniu. Acesta a avut parte de aceeași educație românească și ortodoxă ca întreaga familie. În 1890, după moartea lui Antoniu Mocioni, cum fratele său Victor se retrăsese din viața publică și se stabilise în străinătate, Zeno Mocioni s-a ocupat de administrarea proprietăților familiei, cu aceeași pricepere cu care o făcuse și tatăl său.
El a fost cel care a moștenit castelul din Bulci, construit la începutul secolului al XIX-lea și cumpărat de tatăl său în 1858 de la baronul Fechtig-Fechtemberg. S-a stins din viață în 1905 și a fost înmormântat alături de ceilalți membri ai familiei, în cripta funerară de la Foeni.
Surse foto: enciclopediaromaniei.ro, monumenteuitate.org
