O stare nevertebrată

O stare nevertebrată

0
DISTRIBUIȚI

georgeta petrovici

Cu trecerea anilor, limacșii mei devin și mai scârboși. Au învățat să mintă din al doilea an, în al treilea s-au desăvârșit.


Acum sunt convinși că nimeni nu poate tăgădui spusele lor lunecoase, fără să fie (cum altfel?!), niște penibili. Ei înșiși fără coloană vertebrală și fără de picioare, limacșii au ajuns să creadă, culmea, că minciuna are picioare lungi-lungi, de fotomodel prost, dar dispus oricând să ia poziția cerută, peste birou.

Limacșii știu cel mai bine. Totul. De la cum trebuie să arate statuile (ecvestre) până la ora potrivită pentru plantarea arbuștilor. Știu și cum să se laude singuri, non-stop, peste tot, și să facă glume proaste, numai de ei înțelese, când ies, la vreo întrunire, cu alaiul de slugi după ei. Și mai știu ceva. Știu să le țină partea acoliților lor nevertebrați pentru că, odată susținuți, aceștia vor pupa atent fundul, nu vor ieși din vorbă, vor racola cum li se cere. Am așa un gând de toamnă, dimineața asta: să trăiască toate manichiuristele care s-au reconvertit profesional după alegeri!

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.