Capcana solidarităţii de breaslă

Capcana solidarităţii de breaslă

2
DISTRIBUIȚI

loredana codrut

Un mare înțelept yoghin spunea că dacă vrei să fii corect și fericit e necesar să nu ai prieteni. Raționamentul din spatele afirmației: faptul că amiciția te obligă să ții partea persoanelor pe care le iubești, chiar și atunci când ele greșesc. De altfel, e cunoscut deja că pentru orice mamă, fiul ei, chiar și crescut mare și ajuns un criminal, rămâne copilul ei, pe care mereu îl vede mic și neajutorat. Mai nou toată lumea bate cu pumnul în masă și cere obiectivitate. Dar nimic din ceea ce e raportat de un om nu mai rămâne complet obiectiv, căci e trecut printr-un filtru. Astfel, din 100 de detalii, cel care relatează alege ceea ce i-a atras lui atenția. Și nu, nu e vorba de intenții rele, ci simplu de o realitate în care trăim și pe care trebuie să o acceptăm.

Nu, nu vreau să scriu o filosofii, doar că în ultima vreme se remarcă din ce în ce mai mulți oameni care cer absurdități monstruoase și cărora nimeni nu le mai poate spune să tacă, pentru că din toate părțile cineva urlă că trebuie lăsați să spună prostii în numele libertății de exprimare.


Vorbesc aici de solidaritate. De aia nocivă, care ne menține la stadiul de oameni primitivi. Da. Noi vrem o clasă politică nouă, curată, corectă, vrem profesori competenți, vrem elevi buni și corecți, polițiști competenți și câte și mai câte, dar fiecare breaslă își are oile ei negre și curățenia trebuie făcută din interior. Și culmea, solidaritate bate dorința de schimbare. Câți polițiști ar ieși în stardă să ceară concedierea spăgarilor și a celor care fac abuz de legi pentru a-și curăța brutal, pentru a scăpa de stigmatul de „Garcea”.

Câţi politiceni ar fi de acord ca dintre ei să fie eliminați corupții și politrucii. Prea puțini. Și raționamentul acesta se aplică și profesorilor și altora. De ce? Din solidaritate. Pentru că orice grup social și orice categorie funcținează după principiul haitei. Și, dacă dai în unul, oricât ar fi de justificată lovitura sau de vinovat omul atact, te vei trezi că îţi răspund toți colegii lui și dacă nu toți, oricum foarte mulți. Da, e normal să fii solidar cu un om aflat în nevoie, dar nu oricând și nu în orice condiții. Căci dacă solidaritatea presupune amiciție, susţinerea necondiționată chiar și atunci cînd e un act greșit, e un act clar de dușmănie. Față de tine și față de omul căruia i se acordă.

2 COMENTARII

  1. Că tot e în discuție ”Capcana solidarității de breaslă”, autoarea a uitat să menționeze, evident, solidaritatea jurnaliștilor. Să înțelegem că dumnealor, în concepția doamnei jurnalist, nu intră în ”categoria” celor care ”funcționează după principiul haitei”?

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.