TIMIȘOARA UITATĂ Pavel Rotariu, militantul naţionalist bănăţean care a deschis primul ziar românesc din Timișoara

Personalitate reprezentativă a Banatului, Pavel Rotariu s-a născut în localitatea Dragşina, în apropiere de Timișoara, într-o familie de învăţători. A rămas orfan de tată la doar 12 ani, iar cum mama sa nu avea posibilitatea de a-l întreţine la şcoală, s-a angajat o vreme ucenic. În 1853 s-a înscris totuşi la gimnaziul din Timişoara, unde a urmat şase clase, ultima clasă a absolvit-o la Kecskemet şi şi-a susţinut examenul de bacalaureat la liceul din Beiuş.

Ucenicie gazetărească la „Albina”

Nu a reuşit să urmeze silvicultura, cum ar fi dorit, din cauza liupsurilor financiare, dar, ajutat de familia Mocioni, a studiat dreptul la Budapesta şi la Viena. Ca student, pentru a-şi uşura situaţia materială, s-a angajat la ziarul german „Neue Freie Presse”, unde a scris articole despre situaţia politică a românilor şi despre viaţa lor publică, informându-se din ziarele româneşti ale vremii. În 1866, când s-a înfiinţat la Viena publicaţia „Albina”, condusă de Vincenţiu Babeş, a fost angajat corector şi colaborator, şi şi-a făcut ucenicia gazetărească. Aici şi-a publicat şi prima creaţie literară, povestea istorică „Petru Bagiu, hoţ de codru”.

Doi ani mai târziu a revenit în Banat, la Jebel şi apoi la Timişoara, unde s-a căsătorit cu fiica protopopului din Fabric Meletie Dreghici, la rândul său o remarcabilă personalitate culturală, naş de cununie fiindu-le Alexandru Mocioni. Şi-a deschis un birou de avocatură în casa socrului său, apărând în procese mulţi ţărani. A devenit, în acelaşi timp, unul dintre cei mai importanţi gazetari ai vremii, împreună cu Iulian Grozescu şi George Ardeleanu, alături de care făcuse gazetărie în presa română din Viena şi Pesta. Fabricul, un cartier al oraşului cu propria sa viaţă, era în acea vreme centrul românilor timişoreni, care aveau o foarte activă viaţă culturală. În vara anului 1868, cei trei au organizat şi o primire sărbătorească a trupei lui Pascaly, făcând totodată în presă o largă publicitate teatrului românesc.

Pavel Rotariu, fondator de ziare româneşti la Timişoara

Lui Pavel Rotariu i se datorează şi primele ziare româneşti apărute la Timişoara. În septembrie 1874, după moartea lui Iulian Grozescu, a scos la Timişoara revista satirică „Priculiciul”, fondată anterior de prietenul său la Pesta, în 1872, ca supliment neoficial al ziarului „Albina”. Era prima gazetă românească din oraş, care a apărut vreme de un an, fiind editate 42 de numere în care au apărut satire, glume şi caricaturi. În martie 1880, sprijinit de socrul său, Meletie Dreghici, a înfiinţat „Luminătorul, organ pentru politică şi literatură”, primul ziar politic românesc, care a apărut aproape două decenii, devenind publicaţia tuturor românilor bănăţeni, deşi nu-i aducea nici un venit.

Aceasta şi-a radicalizat conţinutul mai ales după 1881, când, în urma constituirii Partidului Naţional Român, a adoptat programul acestuia. În 1894 ziarul şi-a încetat apariţia, fiind înlocuit de gazeta „Dreptatea”, care a apărut până în 1898 şi unde i-a avut colaboratori pe gazetarii Cornel Diaconovici şi Valeriu Branişte.

Prin grija lui Pavel Rotariu, între 1886 şi 1887 a apărut şi revista juridică „Advocatul poporal”, ca supliment al ziarului „Luminătorul”, în care erau publicate cele mai importante legi, erau dezbătute dispoziţiunile de ordin constituţional şi cele referitoare la drepturile şi îndatoririle cetăţenilor. În 1898, când ziarul „Dreptatea” şi-a încetat apariţia, Pavel Rotariu a renunţat la gazetărie şi la avocatură şi a devenit director al băncii „Timişana”, pe care o fondase împreună cu socrul său.

Autor de studii juridice

Pavel Rotariu a susţinut, de asemenea, numeroase conferinţe de popularizare a literaturii române la reuniunea de lectură numită „casina română”, un important centru al vieţii româneşti din oraş, care a adunat în jurul lui intelectualii dar şi meseriaşii români din Fabric. A sprijinit, de asemenea, formaţiile de teatru, atât cele profesioniste cât şi cele de amatori, şi a publicat în gazeta sa numeroase poezii, monologuri sau piese pentru a putea fi folosite de acestea. În casa sa şi a soţiei sale, Iulia, care l-a sprijinit în întreaga sa activitate, au fost primiţi corişti vestiţi care au participat la serbările organizate de timişoreni, Iulia Rotariu s-a remarcat, de asemenea, în timpul războiului de independenţă, când a strâns numeroase ajutoare pentru răniţi, fiind decorată ulterior de guvernul României.

Pavel Rotariu este şi autorul unor lucrări de drept: „Legea comunală”, publicată la Timişoara în 1886, „Manual din legile despre uzură (cămătăria) şi textul original al legilor din 1877 art. VIII şi din 1883 art. XXX tradus în româneşte cu explicări” şi „Legea din 1886 art. XXIX despre redactarea coalelor de carte funduară, tradusă şi explicată în limba română după textul oficial original”, ambele apărute la Caransebeş în 1888, precum şi numeroase alte studii de popularizare din dreptul public şi privat.

Pavel Rotariu a fost unul din militanţii naţionalişti bănăţeni care avea să trăiască momentul făuririi României Mari, dar din cauza vârstei şi a bolii, nu a putut participa la adunarea de la Alba Iulia. După proclamarea Unirii a mai trăit câteva luni, însă n-a apucat istorica zi de 3 august 1919, când trupele române şi-au făcut intrarea în Timişoara şi a fost instituită administraţia românească. S-a stins din viaţă în iunie 1919 şi este înmormântat în cimitirul din Fabric, cartierul timişorean în care a trăit şi a muncit.

Sursa foto: neamul-romanesc.com