Robert Marin este arhitect și designer de interior, unul din cei mai buni ai generației sale. În proiectul Instalart 003 s-a lăsat inspirat de unul din cele mai banale obiecte din gospodăria sau bucătăria oricărei persoane: castronul de salată. și-a numit instalația Investigație lși așteaptă vizitatorii, vineri, să interacționeze cu ea și să ia acasă rezultatul.
Vineri, 11 decembrie, de la ora 20,00, în clubul Fratelli din Timișoara are loc evenimentul ”Instalart/ Obiect/ 003. Inspired by BASF”, proiect aflat sub umbrela Romanian Design Week. Evenimentul de lansare este continuat de un concert al trupei Exit Oz și de o sesiune de DJ cu Silvana & Mihu.
Instalart 003 – proiect de arhitectură, design sau artă contemporană?
Robert Marin: Cred că iau parte la un exercițiu. Rezultatul nu este un produs de arhitectură, design sau artă contemporană ci este o încercare în toate cele trei domenii.
Mulți arhitecți operează cu obiectul. Niciun designer nu face însă arhitectură.
Robert Marin: Arhitectura ca domeniu își lărgește costant teritoriul de interes pentru că societatea de astăzi are o percepție mult mai extinsă a ceea ce înseamnă mediu construit și asupra factorilor care îl determină. Această dilatare a profesiei nu se petrece însă pe fondul unei creșteri în competență profesională ci este în mare parte rezultatul unei crize a poziționării actului constructiv.
Iată și un exemplu ce punctează una din multele probleme fundamentale ale arhitecturii contemporne. Alastair Parvin, fondatorul Wikihouse, observă că după obținerea diplomei de arhitect în Londra pasul următor firesc ar fi angajarea în câmpul profesional cu un venit estimat conform nivelului de pregătire și al experienței (aproape de 0) de 24000 de lire sterline pe an. Această situație l-ar propagă pe tânărul arhitect deja în top 1,95% cei mai bogați oameni de pe planetă în contextul în care el însuși nu ar avea resurse să devină un comanditar de produs arhitectural. Iată o contradicție de tip capitalist care face că profesia de arhitect să devină irelevantă.
Instalația propusă de dumneavoastră a plecat de la castronul de salată. Ați fost inspirat de obiect sau de concept .
Robert Marin: Am plecat de la modul de funcționare, este fascinant cum un obiect aparent anonim poate oferi atât de mult printr-o intervenție atât de subtilă precum cea produsă de Marcel Klamer
Care ar fi un obiect/concept nou, nemaivăzut pe care l-ați propune unei metropole 2015.
Robert Marin: Cu siguranță parametrii pe care administrația orașului îi impune în configurarea viitoarelor edificii sunt depășiți. Reguluile curente încearcă în principal (cu destul de puțin succes) să țină sub control gabaritele viitoarelor construcții însă ratează abordarea altor teme importante în funcționarea și viitorul unei metropole. Ar trebui luați în calcul cu seriozitate noi parametrii care să măsoare conectivitatea urbană, amprenta socială și culturală, impactul ecologic al viitoarelor structuri.
Instalart?
Robert Marin: În psihologia contemporană a muncii comunicarea este definită fiind că schimbul involuntar de informații (teorie care a produs locuri de muncă precum Campusul Google, Apple sau Facebook) Dacă în comunicare este mai importantă naturalețea decât structură administrativă atunci aș defini Instalart că pe un instrument informal de comunicare, ce angajează natural informarea, ipoteză, viziunea și tot ceea ce stă de o parte sau altă a eductiei.
Propuneți o temă pentru InstalArt 004
Robert Marin: Millennials, sau generația Y este generic considerat segmentul demografic născut între anii 80 și începutul anilor 2000. Acest grup este numit de unii sociologi și „generația Pețer Pân” datorită tenditei lor de amânare a ceea ce tradițional erau considerate praguri de maturizare, ritualuri de formare și inițiere. Acești oameni se căsătoresc mai târziu , procreaza mai târziu își construiesc un cămin mai târziu că părinții lor, prelungind starea de suspensie între adolescent și adult. Ar fi interesant de cercetat impactul pe care această reorganizare a vieții o are asupra locuirii. Cum vor arată locuințele viitorului și cum pot fi adaptate cele existențe pentru acomodarea noului ritm de viață.
