O viaţă ca-n ceaţă. Povestea emoţionantă a tinerei nevăzătoare din Timişoara, care...

O viaţă ca-n ceaţă. Povestea emoţionantă a tinerei nevăzătoare din Timişoara, care luptă pentru drepturile persoanelor cu deficienţe: „Nu suntem altfel”

0
DISTRIBUIȚI

irina stratila

„Nu suntem altfel. Avem aceleaşi drepturi, doar că ne asumăm mai multe riscuri şi depunem mai multe eforturi, care ne fac mai puternici”. Aşa caracterizează, în câteva cuvinte, persoanele cu deficienţe Irina Strătilă, o tânără nevăzătoare din Timişoara. Irina şi-ar dori ca drepturile persoanelor cu deficienţe să fie respectate în ţara noastră, astfel încât să poată să aibă acces la informaţii de interes public, la educaţie sau să se poată angaja mai uşor.

Tocmai de aceea, chiar din primii ani de facultate, Irina a luptat pentru persoanele cu deficienţe şi este convinsă că, în timp, oamenii îşi vor schimba mentalităţile. Irina are o poveste de viaţă impresionantă. Din cauza unei boli genetice, tânăra din Timişoara a ajuns ca astăzi să vadă totul ca într-o ceaţă. Dar boala de care suferă a făcut-o mai puternică, „este o realitate pe care am acceptat-o”. În timp ce mulţi oameni nevăzători sau cu alte deficienţe se izolează în casă, Irina Strătilă a înţeles că trebuie să-şi facă un rost în viaţă şi tocmai de aceea este foarte activă.

Din toamna acestui an, Irina s-a căsătorit cu Andrei, un toboşar nevăzător din Timişoara. Cei doi călătoresc foarte mult, locuiesc singuri într-un apartament din oraş şi lucrează în cadrul Asociaţiei pentru Integrarea Persoanelor cu Deficienţe, pe care Andrei a înfiinţat-o. Prin intermediul acesteia, Irina şi Andrei şi-au propus să ajute persoanele cu deficienţe fizice.

Cum a ajuns Irina să vadă totul într-o ceaţă deasă

Irina Strătilă ne povesteşte că s-a născut cu o boală genetică, care nu are leac, deocamdată, descoperită în copilărie. Boala a avansat în timp, astfel că, dacă atunci când era copil, timişoreanca a văzut bine, putea să citească, să scrie cu ajutorul ochelarilor, acum vede totul ca într-o ceaţă densă, iar lucrurile s-ar putea agrava.

“Boala a avansat uşor, uşor, astfel că am avut timp să mă obişnuiesc cu această condiţie. Am acceptat realitatea, este un fapt care se întâmplă, nu m-am plâns de asta. Acum, văd totul ca printr-o ceaţă densă, dar de parcă te-ai uita prin gaura cheii. Niciodată nu m-am simţit altfel din cauza acestei deficienţe. Ştiu că sunt situaţii mult mai dificile decât ale mele, pe mine nu mă dor ochii, încerc să văd partea plină a paharului”, ne povesteşte Irina Strătilă. Tânăra din Timişoara spune că ţine mereu legătura cu diferiţi medici care sunt de părere că, în viitor, se va găsi un tratament pentru boala de care suferă.

Irina Strătilă, de la Banca Naţională a Moldovei la Timişoara

Irina Strătilă are 29 ani, iar de doi ani s-a mutat la Timişoara din Chişinău. A venit în oraş ca expert în cadrul unui proiect finanţat cu bani de la Uniunea Europeană, ce a avut ca scop accesibilizarea universităţilor pentru persoanele cu deficienţe. Aici, Irina a avut surpriza să-l reîntâlnească pe Andrei, actualul ei soţ, cu care a fost colegă de clasă pentru scurt timp la Chişinău. A urmat o relaţie la distanţă timp de aproape doi ani, ore întregi de vorbit pe Internet, iar în final, Irina a luat decizia de a se muta definitiv la Timişoara. În această toamnă, Irina şi Andrei s-au şi căsătorit la Chişinău, acolo unde se află familiile celor doi şi prieteni. “Toţi oamenii care ne cunosc spun că ne potrivim, că semănăm fizic, dar şi la modul de gândire”, spune timişoreanca zâmbind.

În urmă cu doi ani, Irina s-a înscris şi la cel de-al doilea master în Drept, la Universitatea de Vest din Timişoara, iar acum încearcă să le facă viaţa mai uşoară persoanelor cu deficienţe. Înainte de a ajunge în oraşul de pe Bega, tânăra de 29 de ani a avut o carieră de succes în Chişinău. Irina Strătilă ne povesteşte că a fost visul ei încă din copilărie de a face Dreptul şi a deveni jurist, motiv pentru care, imediat după ce a terminat liceul pentru copii cu vedere slabă, s-a înscris la Facultatea de Drept, unde a intrat pe un loc bugetat.

“Am sprijinit oameni ca mine”

Încă din anul doi de facultate, Irina a reuşit să se angajeze în domeniu, într-o firmă în cadrul căreia acorda asistenţă juridică persoanelor cu deficienţe.


“Am sprijinit oameni ca mine, i-am reprezentat în instanţă. În toată acea perioadă am simţit multă durere, am avut remuşcări, tocmai de aceea mi-am dorit să fac altceva şi, după doi ani, am urmat un stagiu la un birou de avocatură, pe bază de voluntariat. Apoi, m-am angajat la Banca Naţională a Moldovei, unde am lucrat timp de aproape patru ani. La început, am fost consultant şi în timp am tot avansat. A fost o perioadă intensă, Banca Naţională a Moldovei a fost ca o armată pentru mine, am crescut mult ca jurist acolo”, îşi aduce aminte Irina Strătilă.

Timişoreanca povesteşte că nu i-a fost chiar uşor să termine facultatea, două mastere şi să lucreze, pentru că este nevăzătoare. A depus eforturi mai mari faţă de colegii ei fără deficienţe, dar nu s-a plâns niciodată. “Înţeleg că efortul pe care-l depun este mult mai mare, eu nu pot să scriu şi nu pot să citesc, dar nu m-am simţit niciodată altfel. Sunt nevoită să învăţ lucruri pe dinafară pentru a putea să ţin un discurs, majoritatea examenelor pe care le-am susţinut au fost orale, dar toate acestea mă fac să fiu mai bună, eu mă descurc fără cartea în faţă”, este de părere Irina.

Proiect pentru accesibilizarea site-urilor instituţiilor publice pentru nevăzători

În acest moment, Irina Strătilă este implicată într-un nou proiect iniţiat de Fundaţia European Open Society în parteneriat cu Asociaţia pentru Integrarea Persoanelor cu Deficienţe şi Filiala Arad a Asociaţiei Nevăzătorilor din România, ce are ca scop accesibilizarea site-urilor instituţiilor publice pentru persoanele nevăzătoare. Irina spune că instituţiile publice sunt obligate, potrivit legii, să accesibilizeze site-urile şi astfel şi persoanele nevăzătoare ar avea acces la informaţii de interes public mai uşor, cu ajutorul unui soft inedit.

Irina crede că în Timişoara mai sunt multe de făcut astfel încât persoanele cu deficienţe să se poată descurca. De exemplu, prea puţine semafoare sunt dotate cu un sistem sonor astfel încât persoanele nevăzătoare să ştie când este culoarea verde sau roşie, iar în staţiile mijloacelor de transport în comun nu există un program prin care oamenii să fie anunţaţi ce autobuz soseşte. Tocmai de aceea, Irina se plimbă mai mult cu taxiul, iar atunci când merge la magazinul de lângă casă sau la farmacie, se deplasează pe jos. Asta pentru că a învăţat traseul.

Sunt foarte multe persoane nevăzătoare care stau în casă şi e păcat”

Irina ne povesteşte că, alături de soţul ei Andrei, călătoreşte foarte mult, astfel că au mers singuri chiar şi în Germania sau la Chişinău, cu avionul, trenul sau autocarul. Mai mult, cei doi îşi fac cumpărăturile singuri, locuiesc împreună şi, deşi sunt nevăzători, “toată lumea care vine pe la noi se miră cât de curat este în apartament, noi şi gătim”. Irina este uimită de cât de discreţi şi de drăguţi sunt oamenii din Timişoara, care nu de puţine ori au ajutat-o să treacă strada sau să-i dea o mână de ajutor fără să o întrebe cum a ajuns în această situaţie sau să o compătimească.

Irina şi Andrei ar putea avea o viaţă mai uşoară, s-ar putea plimba mai mult pe jos dacă ar avea un câine-ghid, care să-i ajute să se deplaseze. Din păcate, în România există o singură şcoală în care labradorii sunt pregătiţi pentru a le ghida pe persoanele cu dizabilităţi, astfel că cei doi tineri mai au de aşteptat până vor beneficia de un astfel de câine inteligent.

Irina Strătilă are şi un mesaj pentru toate persoanele cu deficienţe care s-au izolat. “Sunt foarte multe persoane nevăzătoare care stau în casă şi e păcat, au acces la prea puţine informaţii. Le sfătuiesc să iasă din casă, să se înfrunte pe ei înşişi. Poţi călători, poţi vizita multe locuri. Noi nu suntem altfel faţă de alte persoane, doar că avem mici necesităţi, suntem la fel, poate suntem mai tari ca şi caracter. Celor care sunt în aceeaşi situaţie ca a mea le doresc să aibă forţa să iasă din casă, să se înfrunte, vor avea o satisfacţie foarte mare. Ar trebui să încetăm să ne mai plângem de milă şi să ne acceptăm condiţia. Mi-aş dori să schimbăm mentalităţile”, a conchis Irina Strătilă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.