Motivele pentru care Curtea de Apel Timişoara a decis trimiterea după gratii a fostului şef al Poliţiei Timiş şi a protejatului său, „Viscol” Boţ

Curtea de Apel Timişoara a motivat deciziile de arestare în dosarul şefilor din Poliţia Timiş care l-au protejat pe liderul clanului ţigănesc Iulian Boţ, zis „Viscol”. Vă reamintim că în urma unei operaţiuni a DNA Timişoara şi a celor de la DGA s-a stabilit că şeful Poliţiei Timiş, comisarul şef Sorin Munteanu, şeful SIF, comisarul şef Pavel Dumitru şi avocatul Marin Bâlc au făcut parte dintr-un grup infracţional organizat care a avut ca scop să-l salveze pe „Viscol” de un dosar de evaziune fiscală, în schimbul serviciilor primind zeci de mii de euro.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat faptul că „în privinţa inculpaţilor, există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi, probe administrate în cursul urmăririi penale, respectiv înscrisuri, declaraţii martori, procese-verbale, procese verbale de percheziţie, procese verbale de redarea convorbirilor telefonice şi a celor în mediu ambiental care coroborate conturează existenţa în cauză a elementelor specifice infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii”. Pe lângă declaraţiile poliţistului denunţător, magistratul face referire şi la declaraţiile de recunoaştere din faţa instanţei făcute de Pavel Dumitru, dar şi de Iulian Boţ care a povestit cum a împărţit şpăgile.

De asemenea, instanţa a reţinut că „infracţiunile de care sunt acuzaţi cei trei inculpaţi sunt de o gravitatea crescută justificând propunerea de luare a măsurii arestării preventive”, dar a analizat şi situaţia fiecărui inculpat în parte.

„În ceea cel priveşte pe inculpatul B. I. (Boţ Iulian,n.a.), judecătorul de drepturi şi libertăţi constată faptul că acest inculpat în timp ce era judecat sub aspectul săvârşirii unor infracţiunii grave (ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice” prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal 1969, „nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor” prevăzută de art.279 alin. 1 Cod penal 1969,„uz de arma letală fără drept”, prevăzută de art. 133 din Legea 295/2004) toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal 1969) în dispreţul legii, a acţionat prin remiterea unor sume de bani către ofiţeri din cadrul I.P.J. Timiş, astfel încât să nu mai fie învinuit şi nici cercetat în alt dosar, ceea ce dovedeşte pe lângă perseverenţa infracţională, şi gradul de pericol social pe care îl reprezintă inculpatul, şi care în situaţia lăsării în libertate ar putea încerca ca şi în prezenta speţă fie direct, fie prin persoane interpuse să încerce denaturarea adevărului şi să influenţeze mersul anchetei. În acelaşi sens se poate vorbi şi despre inculpatul M. (Munteanu,n.a.) care în timp ce era sub control judiciar fiind cercetat sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie şi-a exercitat influenţa pe care o avea asupra foştilor săi subordonaţi, astfel încât să-i determine pe aceştia să instrumenteze dosarul de evaziune fiscală în care era cercetat inculpatul B. într-o atare măsură care să conducă către o soluţie de nevinovăţie a inculpatului B..Astfel faţă de cei doi inculpaţi mai sus arătaţi, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că se impune luarea măsurii arestului preventiv, în speţă luarea unei alte măsuri dintre cele prevăzute de art. 202 c.p.p. nefiind în măsură să asigure buna desfăşurare a urmăririi penale ori prevenirea săvârşirii unor altor infracţiuni”, se arată în motivare.

În cazul comisarului şef Pavel Dumitru, Curtea de Apel Timişoara a considerat că ” fiind apreciată ca o măsură necesară, dar și suficientă în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, prin aceea că este restrictivă de libertate, iar inculpatul trebuie să se supună obligațiilor de a se prezenta în fața organelor judiciare și de nu lua legătura cu ceilalţi participanţi şi martori din cauză”.