O elevă de 18 ani din Timișoara reprezintă un model pentru mulți dintre tinerii din România și ne dă o lecție de viață. Deși de la vârsta de cinci ani este într-un scaun cu rotile din cauza unei boli cumplite, Alexandra Albu demonstrează că dacă ai voință și determinare, poți reuși orice ți-ai propus. Tânăra se numără printre elevii de elită ai Colegiului Național Bănățean din Timișoara și câștigă premii după premii la concursurile literare la care participă cu poeziile emoționante pe care le scrie. Visul Alexandrei? Să ajute oamenii.
Cărată în brațe de colegi până la laboratoarele școlii
Alexandra Albu nu poate să meargă de 13 ani. La vârsta de doar patru ani și jumătate, eleva din Timișoara a fost diagnosticată cu o boală rară, un fel de tumoră care, în general, se face la oasele mari. Din nefericire, la Alexandra a apărut pe coloana vertebrală. A urmat o operație la Timișoara în timpul căreia medicii au scos tumora și i-au salvat viața, dar fata a rămas într-un scaun rulant. „Știu că am învățat foarte multe din această experiență. Cred că fiecare experiență ne învață ceva, oricât de fericită sau tragică ar fi. Ceva ce am reușit să învăț este compasiunea pentru oameni, pentru că fiecare om are acea parte luminoasă în el și este important ca toți ceilalți să vadă acea parte și să încercăm mereu să fim mai buni”, povestește Alexandra Albu.
Tânăra din Timișoara spune că după operație nu simțea nimic mai jos de zona coapselor, dar în timp a reușit să facă progrese uimitoare. Astfel, acum Alexandra se poate deplasa prin școală cu un cadru. Mai mult, are mari șanse să meargă din nou. Pentru asta, însă, este nevoie de multă muncă și ședințe de recuperare medicală.
Alexandra Albu povestește că nu i-a fost prea ușor în primele luni de liceu, mai ales că era și primul elev în scaun rulant al unității de învățământ. Însă conducerea școlii i-a dat o mână de ajutor pentru a putea avea dreptul la educație. A intrat cu media 9,10 la Colegiul Național Bănățean, la specializarea Matematică – Informatică și, la început, colegii de clasă efectiv o duceau cu scaunul pe sus până la primul etaj al clădirii, în care se află laboratoarele de Informatică. „Vreau să-i mulțumesc domnului director pentru că a reușit să facă o rampă mobilă pentru mine, dar evident că și alte persoane cu deficiențe care vor ajunge la Colegiul Național Bănățean o vor putea folosi. Încă folosesc scaunul rulant, dar și cadrul care mă ajută foarte mult. Pe parcursul anilor am avut mulți oameni care m-au ajutat în recuperarea medicală, sper să fie șanse să pot să merg din nou”, ne povestește Alexandra Albu.
Legătura dintre matematică și pasiunea pentru poezie
În urmă cu câteva zile, Alexandra Albu a primit Premiul pentru Literatură în cadrul Galei de Excelență a Colegiului Național Bănățean, iar în trecut a fost recompensată cu diferite premii la concursurile de literatură la care a participat.
Asta deși Alexandra este înscrisă la specializarea Matematică – Informatică. Însă eleva din Timișoara ne spune că între matematică și literatură există o legătură, „pentru că poezia are o magie a ei și într-un fel se aseamănă cu matematica. În poezie se regăsesc o mulțime de elemente, se regăsește viața, și în matematică la fel, rezolvă problemele celorlalte aspecte din viață”.
Temele pe care Alexandra le abordează în poeziile sale sunt din cele mai diverse. „Sentimentele pe care le am despre o temă se regăsesc într-o poezie. Ultima poezie pe care am scris-o se referă la inocență, la un moment dat am scris o poezie cu tentă patriotică, alte poezii sunt despre natură, anotimpuri, despre trăirile oamenilor. În total, am aproximativ 60 de poezii. Cu o parte am participat la concursuri, dar majoritatea poeziilor le țin pentru mine și pentru cei dragi mie, pentru că sunt foarte intime și atunci când un poet sau un autor în general scrie ceva, își pune o parte din el pe tavă în fața lumii”, este de părere eleva din Timișoara.
„Visul meu este să ajut oamenii”
Alexandra Albu are un vis nobil, acela de a face lumea mai bună. Tocmai de aceea, tânăra este decisă să se înscrie la facultate la robotică, iar când a luat această decizie s-a gândit atât la robotica medicală, cât și la inteligența artificială. „Visul meu este să ajut oamenii. Atât robotica medicală, cât și roboții artificiali pot ajuta omenii și sunt foarte complexe”, consideră Alexandra Albu. Eleva din Timișoara are și un mesaj pentru tineri, pe care-i încurajează să-și urmeze visul: „Este foarte important să ai oameni care să te susțină, dar până la urmă, cel care îți îndeplinește visul tău ești chiar tu însuți. Nimeni nu poate să o facă pentru tine și satisfacția este pe măsură. Consider că fiecare om are un talent al său, este foarte important să-l descopere și apoi să-l fructifice, ca la un moment dat să culeagă roadele”.
Sorin Ionescu, directorul Colegiului Național Bănățean din Timișoara, spune că Alexandra Albu este „un copil foarte bun, muncitor. În momentul în care Alexandra a venit la noi, nu eram pregătiți să-i oferim tot ajutorul, dar imediat am montat o rampă mobilă pentru a o sprijini”.
Redăm mai jos una dintre poeziile scrise de Alexandra Albu:
CONSOLARE ÎN VERSURI
Atunci când pare că nimic nu-ţi iese bine
Şi zilele nu par deloc senine,
Iar al tău preţios rubin din sine
Se simte ca o navă Erasmus în ocean,
Priveşte înainte după interiorul tău meridian.
Dacă nordul pare sud şi sudul pare nord,
Iar din nou totul pare în dezacord,
Concentrează-te pe al busolei tainic mijloc
Şi lasă acul în pace cu tot cu al său joc.
Dacă totul pare ca tăciunele de negru,
Lasă, continuă să fi tot tu integru
Şi aminteşte-ţi de fulgii dalbi de zăpadă
Şi de a celor dragi îmbrăţişare caldă.
În cazul în care eşti o floare pe un pământ arid
Presară împrejur pentru câteva dăunătoare pesticid.
Tu, cactus în deşert cu flori unice din toate,
Iartă-i pe diavolii tasmanieni, căci se poate.
Fii ca o entitate în păr cu o albă tasma,
Dar care atacată îşi poate scoate spada.
Să ai pasiunea şi nobleţea unui sângeriu trandafir,
Care odată rupt primeşte aroma iute a unui ghimbir.
Pace în această lume va fi când ne vom trezi
Şi atâtea nedreptăţi şi răutăţi nu vom mai îngădui.
Ce îţi zic acum încerc şi eu mereu:
Caută şi vei găsi bunatate, frumuseţe, lunar curcubeu,
Nu doar în jurul meu, ci şi în interiorul şi împrejurul tău.
